joi, 10 iunie 2010

POPULAŢIA CLUJULUI MEDIEVAL

Registru de impozit din anul 1453 (13 iulie şi 1 august)



Turnul-Poartă, Uliţa Podului 


(foto: Ferenc Veress, 1869. Biblioteca Ervin Szabó, Budapesta)

În Registru (1) sunt trecute numele orăşenilor care au locuit pe străzile: Uliţa Mănăşturului, Uliţa Podului (intra şi extra muros), Uliţa Lungă (apoi Ungurilor intra şi extra muros), Uliţa de Mijloc (intra şi extra muros) Uliţa Regelui, Uliţa Lupului (intra şi extra muros) Uliţa Sibiului/Turzii, Uliţa Fânului (intra şi extra muros). În total 530 de familii. Majoritatea lor au fost meşteşugari, dar găsim printre ei şi literaţi, vameşi, sau cantori.

Sunt evidenţiate în Registru şi cheltuielile efectuate de către dicatori (cei care încasau taxele), sumele plătite pentru banchete şi petreceri, cât au primit reprezentanţii regelui sau trimişii extraordinari, cât a cheltuit oraşul pentru întreţinerea drumurilor sau a străzilor.



Uliţa Mănăşturului (Dinlăuntru), 1869
(foto: Veress)


Regestrum Ciuitate Cluswar

Anno domini Millesimo CCC-mo LIII-o in die beate Margharethe Imposuimus Taxas ad singulas dicas quinquaginta den.


Uliţa Podului, 1910

……………….

Intra murum Hyd wcza – Uliţa Podului –(interioară), azi Str. Regele Ferdinand

                                                                     Dica (plătit de cap de familie)

dedit.             Stephanus Aurifaber                   II
dedit.             Item Jacobus literatus                 II
                     Item Ladislaus Horwath
                     Ibidem.
                     Item Domus Laurencÿ Sartoris    X
                     Item Mathias Sartor                    IIII
dedit XXI      Item Thomas Zenes                    I

  -------------------------

Uliţa Podului, 1906

Pontis extra Muros - Uliţa Podului – (exterioară ,în afara zidurilor cetăţii)

                     Item Toth Mathe
                     Ibidem Andreas
                     Item Lasislaus Keral

--------------------------
Media platea Ascendendo. Intra Muros – Uliţa de Mijloc - Bulevardul Eroilor

dedit.            Item Emericus Thegez                   XII
                     Item Ladislaus Hwnyadi              XX
dedit.            Item Ladislaus Heneg                     III
dedit. IIe      Item Petrus Zwchakÿ                      VI
                    Item Stephanus Zekeres                     I dedit vadium
 

Extra Muros

dedit.            Item Anthonius Herthel                  IIII
                     Item Thomas Zenegethew                II dedit vadium
                     Item Andreas kowach                    III dedit vadium
dedit Ie         Stephanus Zaas                              III
dedit Ie         Stephanus Zeel                               III
dedit
LXXXXII     Item Johannes Rosas                       II "
……………………………………………….
şi încă 29 de familii


Turnul-Poartă, Uliţa Ungurilor


(foto: Veress)

Jonanni Olahi, familiarisul (servitorul) lui Ladislau de Hunedoara (fiul mai mare al lui Iancu de Hunedoara) a primit şase florini de aur pentru un cal, care a murit din cauza unor cetăţeni din Cluj şi s-a achitat 3 florini de aur pur, debitul oraşului către Ladislau de Hunedoara (avea casă pe Uliţa de Mijloc interioară)

S-a dat lui Nicolae Korpadi 40 denari pentru pietriş (două căruţe)
Petru o coală de hârtie 2 denari apoi pentru zece coli 20 denari
Pentru peşte şi pere 3 denari, iar pentru vin 18 denari.
Pentru o scrisoare contra lui Johannes de Longo Campo (Câmpulung), pentru cheltuieli 2 denari.
Pentru Matheas literatul 50 denari

Vinul băut în cinstea cancelarului a costat 92 denari. Blasio Chwkas conducându-l pe nunţiul papal la rege, a fost plătit cu 3 florini de aur.

În folosul cetăţenilor s-a plătit suma de 6 denari, iar notarul oraşului a primit 2 denari şi apoi 12 denari.

De ziua "Sf. Simion şi Iuda", la festivitatea ţinută pe uliţele de Mijloc şi Lupului, s-a cheltuit suma de 56 denari , la Johannes Magnum, iar la festivitatea ţinută pe Uliţa Ungurilor s-a cheltuit suma de 72 denari la Demetrius Fabrum.


.....................................................

1.Fond : Nagy-Ajtai Kovács István, folio1-12



"Athletic Club", Cluj, 1888








 

vineri, 4 iunie 2010

POVESTEA SAPHIREI I.

Keserio in primis uxor dulcissima clausit lumina, fit consors deinde Nisowski tua - Mai întâi lui Keseriu prea scumpă soţie, i-a închis ochii, apoi devine soţia ta, Nisowski



Dansul făcliilor (Albrecht Dürer)

Deşi textul epitafului aminteşte de doi soţi, Saphira a fost căsătorită de trei ori. Stephan Keserew de Gybarth, primul ei soţ, a fost omul de încredere al lui Geréb László de Vingard, fost episcop de Transilvania şi ulterior episcop de Kalocsa. (1) Keserew supraveghea domeniile transilvane (Vingard şi Horogszeg) ale lui Geréb, şi acumulează o avere însemnată. Dă bani cu împrumut, chiar şi lui Ioan Corvin. Fiul regelui Mathias garantează suma primită de la Keserew – trei mii de forinţi - cu cetatea Marót (azi Morović, Serbia / actul de amanetare: 25 iulie 1503, Arhivele Nationale ale Ungariei, DL.33602). Saphira moşteneşte din averea soţului mai multe case intra muros la Alba Iulia (2) şi proprietăţi la Şpring (în devălmăşie). Pare-se că a avut şi ceva păşune la Veresegyház (Roşia de Secaş), fiindcă din actele unui proces care a durat între 29 septembrie 1585 şi 14 ianuarie 1586, aflăm că Saphira, după moartea soţului, a ocupat acea păşune cu forţa. Acum este citat moştenitorul ei (3), fiul ei şi al lui Stephan Keserew, în calitate de pârât. (Protocoalele capitlului de la Alba Iulia)


Nobil ungur (Peter Bertelius „Diversarum nationum habitus”, Passau 1589)


Fiul Safirei, Johannes Keserew este comite de Alba (probabil din a doua jumătate al anului 1594), se căsătoreşte cu Erzsébet Pernezi (devine astfel rudă prin alianţă cu familia Bolyai), şi moare fără urmaşi la Hunedoara, în anul 1603, răpus de ciumă.

Semnătura lui Johannes Keserew, comite de Alba, apare pe o scrisoare de acreditare din partea ordinelor transilvane şi alţi magnaţi răsculaţi împotriva lui Mihai (Viteazul), dată unei delegaţii trimisă în grabă la împăratul Rudolf.

Consilieri, oameni de vază, nobili şi oameni cu alte asemenea statusuri, din partea trium nationum (nobilimea maghiară, fruntaşii secuilor şi saşilor din Transilvania) recomanda Maiestatii Sale delegaţia formată din: un consilier din Kápolna (Căpâlna), comitele comitatului Brasov, protonotari (prelaţi de la curtea papală) şi un magistru din Sibiu. Membrii delegaţiei sunt împuterniciţi să negocieze, să discute, să promită şi au drept de a concluziona şi de a decide. Magnaţii răsculaţi îl reclamă pe Mihai, ca fiind cel mai înverşunat şi sălbatic om, cer protejare pentru a ocroti provincia de dezastru şi distrugere. Scrisoarea este semnată de István Csáky, comandantul suprem al răsculaţilor, Caspar Cornis şi Pancratie Sennyei (consilierul şi majordomul lui Mihai), Mózes Székely (judele regal al Odorheiului), Albertus Huet (judele regal al Sibiului), Lucas Hirscher (judele regal al Braşovului), Geberl Andraz, burgermeisterul Schespurgului (Sighişoara) şi comiţii a sapte comitate din Transilvania.

Nos consiliaij, proceres, magnates, caeterique status et vniuersi ordines trium nationum regni Transsyluaniae etc.Memoriae commendamus, fatemurque et recognoscimus pe praesentes, quod postea quam deo beneficio felicibus sacr.caes. regiaque maiestatis auspicijis hanc patriam ab immasissima truculentissimi hominis Michaelis vaiuodae tyrannide in libertatem vindicauimus, ipsumque tyrannum extremam perniciem huic prouincie intentantem felici victoriae successu ex hac prouincia expulissemus, nihil prius arque antiquius duximus, quam ut de omnibus rebus nostris primarios legatos ad suam maiestatem caes.expediremus. Misimus itaque magnificum, generosos ac egregios dominos Balthasarem Bornemizza de Capolna consiliarum, Johannem Giereőfi de Kiskapus comitem comitatus Coroniensis, Franciscum Daczo de Szentgyörgy, magistrum Lucam Trausnerum de Hodrew protonotarium et Lucam Eniedi magistrum civium Cibiniensium. (...) Datum Albae Juliae vigesimo secundo Nouembris, anno domini millesimo sexcentesimo. “ ( Erdélyi Országgyűlési Emlékek, 1878, vol.IV.pag.571)


Nobil polonez. Secolul al XVI-lea

Stanisłas Nieżowski e polonez, frate de lapte al regelui. (4) Paharnicul şi sfetnicul secret al Maiestăţii Sale, în absenţa cancelarului este păzitorul sigiliului. Politicos, om cu gândire liberă şi foarte fidel regelui, nu prea distins, un prieten al italienilor. De religie lutherană, mai mult din deprindere decât conştient. De vârstă mijlocie, bărbat de circa patruzeci şi cinci de ani. “ (Giovanandrea Gromo) (5)

În 1539-1540 Nieżowski intră în serviciul reginei Izabela (Jagiełło). Numele lui apare în documentele vremii începând cu anul 1551. Regina nutrea sentimente “delicate“ faţă de el, şi Nieżowski devine sfetnicul de taină al reginei.  Pleacă în misiuni diplomatice (de exemplu Moldova,1557), şi este omul cheie în cadrul tratativelor duse cu Habsburgii. Moartea reginei nu constituie o ruptură în cariera lui Nieżowski. În 1567 o analiză făcută pentru Curtea de la Viena privind existenţa unor posibili urmaşi ai lui Ioan Sigismund, îl aminteşte şi pe nobilul polonez.

Secretarul imperial Mark Singkhmoser şi István Báthory completează raportul: Nieżowski este polonez şi nu are alte posesiuni decât cele primite de la Ioan Sigismund. (6) Pe lângă celelalte moşii avute în comitatele Hunedoara, Zărand şi Bihor (7), în mai 1569 Nieżowski mai primeşte, tot în comitatul Hunedoara două sate, Kemynd (Chimindia) şi Banpathaka (Banpotoc).

Saphira şi Nieżowski se căsătoresc la Alba Iulia, pe data de 7 mai 1570 (8)

Principalul sprijin al lui Stanisłas Nieżowski, Ioan Sigismund, moare în martie 1571. Polonezul pierde influenţă, putere. Pierde şi din prerogativele avute în perioadele anterioare, dar îşi păstrează titlurile şi face parte din suita restrânsă a principelui transilvan, István Báthory. (În februaruarie 1572 primeşte în dar o ceaşcă de argint de la trimisul Înaltei Porţi, ceauşul Amhad Renegatul) 



Cetatea Gherla – după pictura lui József Peller,1760

La data de 2 decembrie 1575, s-a întocmit un inventar privind bunurile succesorale rămase la decesul lui Nieżowski. Aceste bunuri au fost păstrate în cetatea Gherlei, în şase lăzi. Ne putem da seama de starea materială a familiei Nieżowski dacă parcurgem lista cu conţinutul lăzii nr.3 (se pare, că partea cea mai mare a averii provine din zestrea Saphirei). Inventarul conţine descrierea obiectelor de valoare şi indică şi greutatea lor.

1. Două bare de aur M(arcator) 12 p(isetum)
(pisetum=1/48 parte dintr-o marcă ungurească, care = 233, 3533 gr Au fineţe 990)
…………………
 9. Un lingou de aur M4 12p....... Un lanţ de aur cu smalţ M2 6p şi un boncioc (9) cu perle M1 33p....O cruce de aur cu perle, un căpăstru cu aur, pietre şi mătase M1 26,5 p....O broşă în care este făcut un om din sidef, la capul omului un safir, la piciorele omului un rubin bătrân, lateral câte un rubin mic, de toate părţile treisprezece perle M1 12,5 p....Un medalion mic de aur M4 17 p....Un medalion cu pietre M4 17 p....Un valtrap cusut cu fire de aur (folosit) şi o broşă cu pietre şi perle 21 p......Un lanţ de aur, mic 23 p......Un cuţit de aur 42 p.....Un pandantiv mic, care are un rubin bătrân şi un diamant 7 p.....Două pandantive şi o brosă pentru căciulă 10 p....Cinci cupe de aur, cu capac M5 46 p.......O furculiţă de argint, cu mâner din os de porc de apă, un colier (rupt în două) cu pietre, cu perle M2 20 p.... Într-o cutie de catifea neagră douăsprezece inele de aur, patru cu safir, patru cu rubin şi almandin, unu cu rubin şi (?), unu cu pecetea Nisoczki, unu cu iarba morţii (tutun?), unui cu rubin şi smaragd...” (10)

Va urma.....
.................................

1. Geréb László (1452 – 1502) a fost verişorul primar al regelui Mathias Corvinul (pe linie maternă), şi-a făcut studiile la Ferrara, şi s-a ocupat şi de cămătărie.(!)

2. În anul 1578 (10 iulie) Báthori Kristóf, vojevodul Transilvaniei donează o casă de piatră, cu curte şi grădină, lui Wolfgang Bánffy-Losoncz de Zentelke, comitele de Doboka, casă care se afla în vecinătatea caselor doamnei Saphira Moyzin. Tot aici are o casă şi banul Caransebeşului, Szalánczi László, viitorul ginere al Saphirei. Szalánczi îşi vinde casa şi proprietatea aceluiaşi Wolfgang Bánffy-Losoncz cu 150 de forinţi.( Protocoalele capitlului de la Alba Iulia)

3. Potrivit istoricului Nagy Iván, Saphira ar fi avut trei copii cu Keserew: János, Pál (mort la o vârstă fragedă) şi Anna, căsătorită cu Pál Csáky (Magyarország családai czímerekkel és nemzedékrendi táblákkal,1859 p. 229)

4. Numele mamei sale nu e cunoscută, ştim doar că a fost doica regelui Ioan Zápolya.

5. Giovanandrea Gromo a fost căpitan comandant al gărzii Principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund. Pe Nieżowski îl descrie în lucrarea sa “Compendium di tutto il regno posseduto dal re Giovanni Transilvano et di tutte le cose notabili d’esso regno“

Se pare că Nieżowski, în anul 1565, a trecut la catolicism. (Însemnările lui Lestár Gyulafi – Gyulafi Lestár feljegyzései. Közli Szabó Károly,1881 pag.12)

6. Veress Endre: Báthory István erdélyi fejedelem és lengyel király levelezése, 1556-1580 , I-II., Kolozsvár, 1944

7. La data de 25 septembrie 1565 Nieżowski stăpânea ( în comitatul Zărand) pe lângă Baia de Criş, moşiile: Richika, Czebe, Karachy, Valisora, Chyungany, Pravallya, Kazanest, Vacza, Brotuna, Bruzturest, Kyrstest, Haborsia, Tornavicza, Dobrocz, Liaucz, Kyulyest, Vallyamar, Reskulicza, Baldouin, Illyest, Vallyabrad, Potigan, Chyung, Buzest, Grohot, Ribichora, Nagyribichya, Alsolonkoi, Scrofa, Vallyalunga, Ruda, Vaca, Tomnatik, Dupapiatra, Blasen, Ztanisa, Buches, Mihaylen, Kurek, Bukurest, Nagoya, Kisbanya, Hartzigany, Trestia, Orminde, Krachinest, Kiskajan, Pestel, Kapolna, Kiskapolna, Zarffalva, Brosd, Czicziest, Zeldes, Kisbuchava, Buchava, Solymos, Panusest, Lungsora, Zerest, Kukujest, Vladest, Kyszeoldes, Mosachiest, Gorahoncz, Plopy, Lunka, Fizteteo, Roztoka, Almas, Kisalmas, Dupavaczoy, Plesy, Bottyen, Fanacz, Bonczest, Pokolfalu, Zekas, Felseozekas, Ferechye, Madarzech, Dalchiest, Kasest, Marest, Balty, Kishuncz, Intrahunczor, Illiest, Bodist, Pottyesk, Harnicziest, Kuhoricz, Jarazlovest, Dupaples, Kakaro és Ballyest (Protocoalele capitlului de la Alba Iulia).

8. Dr.Andrei Veress: Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldavei şi Ţării-Româneşti, 1931, vol.I.pag.289

9. boncioc: ornament (are origine turcească: bundsuk) în formă de măr, cap de steag.

10. Textul original:
„1. Két rúd aran láncz M 12 p 9.
.............................................
9. Egy aran pogácsa M 4 p 12...Egy zománczos aran láncz M 2 p 6.....Egy aran boncsok, gyöngyös M 1 p 33.....Egy köves gyöngyös aran kereszt......Egy arán kötőfék, köves mind selymestül M 1 p 26,5....Egy aran násfa, kiben gyöngyösházbul csinált ember vagyon, az emberek feje fölött egy saphil vagyon, alatta egy négyszegű smaragd vagyon, azon alul egy öreg rubin vagyon, két felől két kis rubin balas, körösleg öreg gyöngyszem tizenhárom, ki nyom M 1 p 12,5. ......Egy köves aranos nyakra valo M 4 p 17.......Egy köves aranos nyakra való M 4 p 17.....Egy viselt csaprag, egy aran násfa köves gyöngyös p 21. ......Egy kis aran láncz p 23, egy aran hivel kés p 42, egy kis függő, kiben vagyon egy öreg rubin és egy gyémánt p 7.......Két kis függő, egy sövegbe való násfa p 10, öt virágos kupa fedél, aranas M 5 p 46. ......Egy ezüst vilácska, tengeri disznó-serte a nyele. ......Egy nyakbavető két darabba, gyöngyös köves M 2 p 20. .....Egy fekete bársonyos scatulában tizenhét aran gyűrű négyé saphil, négyé rubin és balas, egyikbe egy rubint és egy zörkes, egyikbe Nisoczki pecsétes gyűrű, egyikbe halálfű, egyikbe rubint és egy smaragd.