marți, 31 august 2010

BIETUL DESPOT

Suchua meli molduanak metropolissa. Az vara fön zep hegien vagion Despot varanak hiak mert benne öltek megh Despotot.- Suceava e metropolisul Moldovei. Cetatea ei este sus pe un munte frumos cetatea lui Despot i se zice deoarece acolo l-au ucis pe Despot.

(Gyulaffy Lestár, 1587)
Căderea lui Heraclides, 1563
(Johannes Sommerus :Vita Jacobi Despotae, Moldavorum reguli.... Wittemberg. 1587)

În toamna anului 1564, la Kassa (azi Košice, Slovacia ), a avut loc procesul neguţătorului Lőrinc Jakus zis şi Kys. Jakus a luat parte şi el la aventura tragică al grecului Heraclides, şi printre actele acelui proces s-au păstrat câteva documente (mărturii) privind predarea şi moartea lui Despot Vodă.
Fassiones ad instantiam Laurentii Jakus contra nobilem Martinum Farkas die 16 septembris auditae 1564

"Én Nagy Márton [de Torazk Transylvaniae servus Balika] és Symon [de Lunavilla Varsyl viciniae prope Torde] ki voltam Polyák Cristóf szolgája együt voltonk az szegin deszpotval és az mit mi láttunk, hallottunk és tudonk, értöttönk az várban és az után az váron kívül deszpot veszedelmének idein.........- Eu Márton Nagy (adăugit ulterior de o altă mână: de Torazk Transylvaniae servus Balika), şi Symon (adăugit ulterior : de Lunavilla Varsyl viciniae prope Torde) eu, cine am fost servitorul lui Cristóf Polyák, fost-am împreună cu bietul despot în cetatea Zwcsua, şi pentru tot ce văzusem, auzisem şi stim, ce am înţeles în cetate şi apoi în afara cetăţii pe timpul primejdiei lui despot, iată aici dăm socoteală cu adevărată credinţă. Fiindcă zi şi noapte noi am fost împreună şi pe toate acestea noi le înţelegem şi la fel le cunoaştem.
Noi ştim, domnul Márton Farkas a fost locotenent (-major) în cetate, în Zwcsua.
Noi ştim şi aia, că Márton Farkas l-a ucis pe Péter Déway, după a cărui moarte fusese răzmeriţa şi revolta impotriva lui despot.
Noi ştim şi asta, că ungurii voiau să-i taie pe toţi grecii, fiindcă ungurii vroiau să ţină cetatea şi se temeau de greci, dar Márton Farkas nu ne-a lăsat. Dar Márton Farkas astfel a zis : nu-i tăiaţi, duşmanul cere cetatea! o dăm când o cere. Pentru că după aceea chiar dacă am da cetatea, nu o mai ia.
....
(Márton Farkas a fost câştigat în taină de comandanţii oştii ardelene trimise în sprijinul asediatorilor de Ioan Sigismund Zapolya, de boieri şi  Ştefan Tomşa, cu  promisiunea că el şi oamenii săi vor putea părăsi cetatea cu toate averile lui Despot.)
.....
Ştim şi asta, acest Márton Farkas şi cei de sub el au aşezat prada printre averile lui despot.(1) Iată! jura fiul regelui şi locotenenţii săi că Vodă, vlădica şi boierii ne dau drumul, în pace. Şi pentru această slobozenie drabanţii (dorobanţi) tare se bucurau şi cu atât mai mult se distanţau de Domn, pentru că argint şi aur au avut din belşug asupra lor.
Dar ceea ce zicea Márton Farkas nu fusese aşa, pentru că a doua zi nu ne-a permis a face o vrednică poartă (poarta cetăţii a fost zidită) ci printr-o spărtură l-a scos pe bietul despot, şi noi toţi pe acolo am ieşit din cetate.
Ştim şi am auzit cu urechile noastre când literatul Mátyás (provisor Szobránczi Pathoók Mátyás) zicea lui Márton Farkas : Domnul meu Márton, hai să citim acea scrisoare, acea credentiales litterae a valachilor, ce zici că ai avea-o asupra domniei tale. Zicea Márton Farkas : ce treabă ai tu cu ea ? Grija mea e acea scrisoare. Zău aşa îţi crap capul cu bâta, bestie, fiu de curvă, că mori îndată. Săracul Mátyás mult a mai plâns pentru acea sudalmă şi trădare.
La urmă a văzut şi bietul despot că vor să-l dea pe mâna (vrăjmaşilor), în genunchi a căzut şi s-a rugat de ei, doar o săptămână să mai aştepte, chiar doar patru zile. Dacă nu vreţi a face asta, scoateţi sabia mea şi tăiaţi-mă cu ea voi, decât să-mi daţi o aşa moarte ruşinoasă (szidalmas=stydénije)
......
Zicea Mihály Rácz, unul dintre locotenenţii fiului de rege (Ioan Sigismund Zapolya) : Când l-aţi adus afară pe despot, dacă nu ne-ar fi fost teamă de valachi, noi înşine l-am fi dus înapoi în cetate, cu voi împreună. Dar am văzut, de acum  hotărât e să-l daţi pe Domnul vostru pe mâna (vrăjmaşilor), nu puteam fi de ajutor.
Zicea iarăşi Mihály Rácz : Vai, dacă doar trei zile aţi fi aşteptat cu predarea cetăţii. Zău, despot şi astăzi ar trăi, deoarece Latzky (Olbracht Łaski) ar fi ajuns cu ajutoare, iar noi nu l-am fi aşteptat !
Semnătura autografă a lui Łaski.
(Scrisoare dată la Eperjes /Prešov, 20 mai 1554. Muzeul Naţional Maghiar)

Noi, Márton Nagy şi Symon  mai mult de atât n-am înţeles, dar am dat să fie scris în această ordine. Márton Farkas ieşea la duşman pentru angajare, el ţinea cetatea şi tot el a predat-o şi noi toţi din cauza lui am pierit, cu credinţă puternică îndrăznim a spune asta.”

(Arhivele oraşului Cassovia no. 2482, a.)

Va urma.....

....................................
1.Imensa avuţie a lui Despot a fost împrăştiată. O posibilă urmă a coroanei purtată de despot apare în lucrarea istorică a lui Miklós Istvánffy (Pannonii Historiarum de rebus Ungaricis libri XXXIV. Ab a. 1490. ad a. 1606. Coloniae Agrippinae, 1622).

În 1605 István Bocskai a fost ales principe al Transilvaniei şi rege al Ungariei.
(Principele vilaietului Transilvania şi regele poporului ungar – marele vizir Lala Mehmed paşa)
De jure Bocskai nu a fost şi regele Ungariei, a rămas doar principele Transilvaniei. (Nu a fost încoronat cu Coroana Sfântă a Ungariei.)
Tuğra sultanului Ahmed I, pe actul de numire (berat) a lui Bocskai
(R 315 -Török iratok gyűjteménye – No. 18. Arhivele Naţionale Maghiare)

Sultanul Ahmed I i-a făcut cadou o coroană superbă (şi alte însemne ale regalităţii), dar Bocskai a mai primit o coronă, Corona Rascianorum Valachorum, din partea saşilor braşoveni. Coroana dispare fără urmă, nici Bocskai nu face referire la ea în testamentul său. Despre asceastă coroană scrie Istvánffy „a fost scoasă dintr-o anumită groapă-ascunzătoare şi a fost acelui despot care a pus sub jugul său Moldova şi a devenit ştiut în zilele noastre.” (Ján Bocatius crede că acea coroana transilvană a lui Bocskai iniţial ar fi fost a lui Mihnea cel Rău, ucis de către Demeter Jaksich, la Sibiu.)

Coroana „turcească” a ajuns în posesia Habsburgilor în 1610. După moartea lui Bocskai, în 1609 Dieta Ungariei hotăreşte (Legea din anul 1609 art.XX. § 5) predarea coroanei cu scop de păstrare arhiducelui de Austria (regele Ungariei), Matthias.

Cui i se cuvine coroana-Bocskai ? În 1918 Fürerul Schatzkammer-ului afirma (fals): „Bocskay liess die Krone…im Jahre 1606 dem Kőnige Matthias…einhändigen” - Bocskai a dăruit coroana în anul 1606 regelui Matthias. Deşi în testamentul său principele nu precizează aşa ceva.

După destrămarea monarhiei austro-ungare atât statul român, cât şi Ungaria au cerut returnarea coroanei-Bocskai (pretenţii bazate pe art.196 al Tratatului de la Saint-Germain). Negocierile dintre România şi Austria au continuat până în anul 1924 şi au fost reluate în iulie 1926, cu participarea Ministerului Austriac al Învăţământului şi cu  reprezentantul arhivelor româneşti la Viena. Între timp Austria a ajuns la înţelegere cu Ungaria, acceptă verdictul unui tribunal internaţional. La data de 27 noiembrie 1932, la Veneţia, prin arbitrajul judecătorului federal Agostino Soldani din Elveţia, cele două guverne au stabilit ca problema coroanei-Bocskai să rămână deschisă până la noi lămuriri. De la Protocolul încheiat la Veneţia statul austriac nu a mai purtat niciun fel de discuţii oficiale cu România  sau cu Ungaria privind returnarea coroanei-Bocskai.


Pecetea lui Despot, reprodusă de pe scrisoarea sa din 29 noiembrie 1560

HERAKLE(IDES) • IAK(OBOS) CHAR(ITI) • TH(EO)V • DESP(OTHS) • SA(MOV) • MOL(DAVIAS) •
K(YRIOS).

luni, 30 august 2010

VRĂJITOARELE DIN….INEU IV.

„De maleficis.

1. §. Ast si quis vel que posthac hoc presumpserit, tradatur in manus maleficio lesi, aut in manus parentum eius, secundum velle eorum diudicandum.„ - Dacă totuşi cineva, om sau femeie se încumetă a face aşa ceva, să fie dat în mâinile celui lezat (supus unor farmece) sau în mâinile rudelor sale, să se procedeze conform voinţei lor.

(Corpus Juris Hungarici - Decretum Sancti regis Stephani, liber.2 Caput 32 )


"Anno 1755 die 28.mensis Decembris in oppido Boros Jenő, comitatus Aradiensii...

Puncta

Interrogatoria:
Kinek hívnak, hova való vagy és micsoda vallású vagy?

-Cum te numeşti, de unde eşti, şi de ce religie eşti?                                                                                
Responsoria:
Kata Pásztori, alias Kata Vernek, din localitatea Ugra, din comitatul Bihar, calvinistă
Interrogatoria: 
De ce eşti reţinută?
Responsoria:
Mihály Must, om din Zerindul Mare zice că aşi fi vrăjitoare
Interrogatoria:
Deci, eşti vrăjitoare ? când ai devenit vrăjitoare ?
Responsoria:
Eu vrăjitoare nu sunt şi nici meseria de vrăjitoare nu o cunosc.
.................
Deliberatum:
....quinque gradibus torturae subiciendam judicialiter decerni (Catherina Pásztori a fost supusă unei torturi de gradul cinci)


...............

Puncta


Interrogatoria:  
Valld meg igazán Kata.... - Recunoaşte Kata, de-adevăratelea, cine te-a dus în păcatul vrăjitoriei şi în ce mod  te-ai alăturat companiei răului? Ce fel de alianţă ai încheiat cu Răul ?

Acta captivorum et malefactorum(C 28) – Lad. A  – Fasc. 1.

Responsoria:

Pe mine soţia lui András Gellén m-a chemat la ea, anul trecut, spre seară în ziua de Paşti şi aşa mi-a zis: învaţă tu meseria noastră. La care eu aşa am răspuns: nu este aceea o meserie bună. La care soţia lui András Gellén aşa a zis: taci căţeao, nu zi aşa, încearcă anul acesta.
...............şi Satana era deja acolo, în casa soţiei lui András Gellén, în haină albastră, bărbătească, şi m-a strigat pe nume şi m-a întrebat dacă mă alătur şi eu companiei. La care eu am răspuns că da......M-a dus la casa lui István Kis şi acolo am dansat. Satana a dansat cu András Gellén, eu am dansat cu Mihály Boros,  pe o grămadă de gunoi. Soţia lui András Gellén ne cânta la cimpoi, iar cimpoiul era o bucată de lemn....


Acta captivorum et malefactorum(C 28) – Lad. A  – Fasc. 1. 

Interrogatoria:
Cine a mai fost prezent acolo?

Responsoria:
(Caterina înşiră numele mai multor persoane din Zerindul Mare).... Şi marţi, miercuri şi vineri obişnuim să ieşim, să dansăm.
.........................
Interrogatoria:
Ce alifii ai primit de la Satana?

Responsoria:
............cu care să mă ung pe mâini, picioare şi sub braţi, ca să zbor mai bine, am fost cu ceilalţi în hotarele Zsadány, Gyarmat (Giarmata), Pest, Kotogány, am zburat şi am dansat.

Interrogatoria:
Cui ai făcut vrăji (făcături) în aceste localităţi ?

Responsoria:
................... „
Catarina recunoaşte că a făcut vrăji cu: ochiul boului (Calistephus Compositae), papară şi gomboţi cu prune. Se transformă în iepure sau gâscă, şi poate încăleca orice coadă de vacă. Căpitanul companiei de vrăjitoare din Ineu este soţia lui Mihály Szabó, András Gellén are rang de locotenent, iar sergentul este o femeie, Kóbori, care are casă nouă în Zerindul Mare. Carterina este doar soldat, iar la întâlnirile cu vrăjitoarele din Salonta, când ea se transformă în cal, căpăstrul ei făcut din câlţi îl ţine soţia lui András Gellén.

Sentinţa a fost pronunţată la data de 5 februarie 1756 –„in cineres comburendam decerni”-. Caterina a fost executată două zile mai târziu.

(Arhivele Nationale ale Ungariei, Lad. A. Fasc.1 No.3.lig.1)

marți, 17 august 2010

VRĂJITOARELE DIN….INEU III.

„Mici” răfuieli în epoca rugurilor

Albrecht Dürer: Patru vrăjitoare


 „Anno 1755 die 18-vo Decembris in oppido Boros Jenő (Ineu)” a avut loc procesul cu acuzaţie de vrăjitorie (magie) împotriva Catherinei Pásztori alias Vernek.
....................................
Utrum de eo:
Primo:
- Cunoaşte oare martorul, a văzut, a auzit de bună seamă şi limpede, mai înainte de această vreme, ceva referitor la o stare ori o activitate a Catherinei Pásztori, domiciliată acum în Zerindul Mare, îndreptată împotriva lui Dumnezeu,  împotriva oamenilor şi care ar fi în concordanţă cu, sau ar ţinti vrăjitoria -.

Secundo:
-Cunoaşte oare martorul, că numita Catherina Pásztori mergând acasă la martor, care va fi numit pe nume în curând, l-a rugat în numele Domnului, prin jurământ pe ea să nu o numească.-

Primus testis  Michael Harsányi ludimagister Gesztiensis, annorum circiter 33, ad conscientiam bonam coactus fassus est: A fatens Nagy Szerinden lakván oskola mesterségben, az 1754-ik esztendőben Szent-Márton napi szalontai vásárra jövén, a fatens felesége egy Nagy Szerindi lakost fogadván szekeresének és akkor az utralis asszony magát oda csatolván, eljött Szalontára azon szekéren. – Primul martor Michael Harsányi, învăţător din Geszt, în vârstă de circa 33 de ani, cu bună credinţă a fost declarat:  Martorul locuind la Zerindul Mare, de meserie învăţător, în anul 1754 venind la târgul de ziua Sfântului Martin, la Salonta, soţia martorului luând căruţaş un locuitor din Zerindul Mare, atunci alipindu-li-se, şi acea cutare femeie a venit şi ea cu aceeaşi căruţă la Salonta.

....................

Fiind la Salonta, căruţaşul a fost atenţionat de mai multe ori de acuzată, să ceară imediat plata pentru drumul făcut, fiindcă soţia învăţătorului are obiceiul să nu-şi plătească „angajaţii”. De la Salonta Chaterina a plecat spre Geszt  împreună cu alte două femei, cărora le-a vorbit cu aceeaşi „răutate” despre  învăţătorului Michael Harsányi.

 „ (.......) - Nici la prohodul fiului meu n-a asistat fără plată, el, cel fătat în patul unei căţele (fiu de căţea) – acuzata referindu-se la martor - dar îi va părea rău. Şi în ziua în care acea cutare femeie a zis aceste cuvinte, soaţa martorului s-a îmbolnăvit şi s-a însănătoşit după treisprezece săptămâni doar aşa că,  atât ea cât şi martorul însuşi o bănuiau pe acea cutare femeie şi răpândindu-se (acest zvon) în sat, a aflat şi femeia aceea. Şi s-a dus la martor şi i-a spus bolnavei aşa: O sufletul meu, tot mai eşti bolnavă,  regret şi îmi pare rău pentru tine ca pentru propriul meu copil, totuşi se zice că eu ţi-aşi fi dat poţiune (én étettelek meg). Şi între timp, cât vorbea ea atunci, a şters cu mâinile ei capul şi faţa bolnavei şi bolnava imediat s-a simţit mai bine şi s-a însănătoşit.-”

Vrăjitoare preparând o poţiune magică
(Şcoala flamandă, secolul al XV-lea, Leipzig)


Ad secumdum: (.....)

Catherina avea o groapă adâncă în care ţinea ţipari, iar tăuraşul învăţătorului a căzut în acea groapă şi s-a înecat. Femeia neavând posibilitate să plătească cu bani gata pentru tăuraş, ceea ce „martorul dorea atât de tare”, îi dăduse în schimb învăţătorului Michael Harsányi o viţică, valorând doar doi forinţi. Totuşi, până la urmă au băut aldămaşul în faţa judelui. Prima a comandat Catherina (0,8 l de vin) şi a băut în sănătatea martorului, iar învăţătorul după prima înghiţitură îşi simţea plămânii sfâtecaţi, şi îndată s-a înbolnăvit, şi o lună a zăcut. Venind vremea exmenelor pentru copiii din Zerindul Mare, Catherina cerea cu insistenţă să fie invitată şi ea la acea festivitate. Dar martorul, fiind supărat pe acea cutare femeie, i-a interzis (prin jude) să participe şi ea. În aceeşi zi învăţătorului i-au apărut nişte bube dureroase pe picioare, încât a fost nevoit să-şi descalţe cizmele cele noi, şi să meargă desculţ la festivitate.
........................
Datum in possessione Geszt, die 26 Julii 1755, per juratum loci notarium Joannem Szekrényesi
Judex et judices possessionis Geszt
L.S.

Francisco de Goya: Sabbathul vrăjitoarelor


Secunda testis Catharina Ács Nagy Szerindiensis annorum circiter 40 (...)..: Egyszer este Vernekné a tanutól eczetet kért a mit is adott neki (....)  - Al doilea martor Catharina Ács din Zerindul Mare, în vârstă de circa 40 de ani.(...): Odată, seara (Catherina) Vernek a cerut oţet de la martoră, ceea ce martora i-a şi dat. În acea noapte martora a visat că un bătrân bărbos fugea după ea horcăind, vrănd să-i mănânce nasul. Când s-a trezit din somn martora s-a lovit de scândura patului. Ad secundum: - Martora a auzit din gura soţiei lui Gellén spunând despre Vernek că ar fi un fel de curvă. Martora răspunde la întrebare: A văzut şi ea, cu ochii ei, când Vernek a intrat împreună cu Márton Farcas în grajdul acestuia. Vernek spune: a fost chemată de către Márton Farcas să vadă tăuraşul bolnăvicios, şi dacă i se ia capul tot nu poate spune altceva.

Tertia testis Borbara Stephani Gál annorum circiter 50.(...): Világosan ugyan nem tudja, hanem négy esztendeje lehet, hogy Vásárhelyi vásárra az utralis személyel ment volna (...) –Al treilea martor Borbara Stephani Gál în vârstă de circa 50 de ani.(...):  Deşi limpede nu ştie, dar pot fi patru ani, când a plecat la târgul din Târgu Mures împreună cu acea cutare persoană..(...) Venind spre casă, în vis a mâncat tărhană (scrobi) gătită pentru ea de Vernek. Îndată a simţit că i-ar curge sânge din nas şi din gură, iar în stomac a simţit o durere sfâşietoare. Apoi a vomitat tărhană cu sâge, apoi un câine alb a ieşit dintr-o tufă şi a lins tot, apoi nu ştie câinele unde s-a dus. Ad secundum: nihil.

Va urma.....

marți, 10 august 2010

VRĂJITOARELE DIN….INEU II.

Ruguri au izbucnit în câmpie.
Iubitule, se ard vrăjitoarele, „


(Steaua, 1965/ Anul XV, Nr. 1
Cenaclu: Andrei Steiu)



Sabbath pe Blocksberg
Michael Herr, 1620


Douăzeci şi doi de martori confirmă acuzaţiile aduse de Péter Grúz (1) moaşei Clara Botzi, fiecare dintre ei redând, cu cuvinte simple, nepretenţioase, ceea ce a perceput şi a memorat din discuţia avută cu inculpata. Citind aceste declaraţii, ne putem convinge pe deplin, că Clara Botzi a fost victima propriei sale lăudăroşenie şi imprudenţă. Nu era ea vrăjitoare, doar o muiere limbută şi puţin excroacă.

Adam Vincencius (al patrulea martor) reproduce spusele Clarei, s-au întâlnit pe câmp, el venind de la semănat.

O- inquit- si mihi antehac significasses, quod seminare voluisti, ego te talia verba docuissem, quod in tuo tritico nihil crevisset praeter purum triticum et purum crevisset.„ / O - zicând ea – dacă mi-ai fi semnalat mai înainte că a semăna vroieşti, te-aşi fi învăţat asemenea cuvinte, pentru ca în lanul tău de grâu veşnic să nu crească nimic odată cu grâul (buruieni) şi (grâul) veşnic să crească.

Dorothea (al cincilea martor), soţia lui Emeric Kovács : „Ita dixisset sibi Clara: quod si ipsa voluerit et curaverit eam, tunc vel singularem vel geminos foetus cioncipiet, et unam marem, aliam femellam.„ /Astfel zicea Clara însăşi: anume că, dacă domnia ei ar vroi şi m-ar trata, atunci aşi fi capabilă să concep un foetus sau chiar gemeni, băiat şi fată.

Inculpata îşi oferea cu insistenţă serviciile femeilor, gravidelor (ameninţându-le, că în caz că nu ea este cea care asistă naşterea, pruncul va muri), sau se fălea cu puterile ei tămăduitoare, doctoriile şi unsorile ei miraculoase.

Confesiunile („foaia de mărturisanie”) Clarei Botzi smulse sub tortură (pentru descoperirea complicilor), ni se par astăzi aberaţii, dar oamenii de acum câteva secole le priveau cu toată seriozitatea, cu oroare şi teamă.

Antequam puncta fuisset fatetur ......quod Magdalena Futó, Zekeresné şi Hidelviensis şi Rusa incantatrices essent et noctuae mulieres essent, a pueritia audisset. Post punctionem fassa est: quod praecipua esset et mera  pithonissa Rusa......uxorem Johannis Barbély, Rusam, Zekeresné, Magdalenam Futó et unam in Monostor, quae uxorem Dionisii Litterati sanasset ac vicinam Hoannis Neb Gedrudem” -  Înainte de tortură era mărturisită: anume că Magdalena Futó, Zekeresné, şi Hidelviensis şi Rusa descântătoare şi femei ale nopţii sunt, din copilărie auzise. După tortură este mărturisită: anume că Rusa ar fi prezicătoare aleasă şi veritabilă......soţia lui Johannis Barbély, Rusa, Zekeresné, Magdalena Futó de Rőd şi una din Mănăştur, care o trata pe soţia lui Dionisiu Litterati precum  Gedrud, vecina lui Joannis Neb.

Arderea pe rug a unei vrăjitoare la Schiltach, 1533


Registrul de socoteli al oraşului Cluj păstrează şi astăzi consemnarea cheltuielilor făcute cu execuţia vrăjitoarelor Sofia şi Ersebet.

Az mit 1593 esztendőben költöttem az város pereire:

11 Aprilis

.......................................
Adtam, hogy megégették, a cigányoknak  f2. Volt egyiknek neve Sofia, másik Ersebet nevű
Czipser Mathiastól vettem fát, kivel megégették őket d64
Karos Petertől vettem ugyanazon szükségre fát d75
A két poroszlónak adtam f2”


(Ceea ce priveşte cheltuirea banilor pentru procesele oraşului în anul 1593

11 Aprilie
.........................................
Am dat ţiganilor 2 forinţi pentru arderea lor. Una se numea Sofia, alta Ersebet.
Am cumpărat de la Mathias Czipser lemne cu care au fost arse, 64 dinari
Am cumpărat de la Peter Karos lemne pentru  aceeaşi trebuinţă, 75 dinari
Pentru cei doi armaşi 2 forinţi)

Trei vrăjitoare arse pe rug. Derneburg, octombrie 1555


Va urma..........

...........................................................

1. Meşterul croitor Péter Grúz intentează proces, ca acuzator privat, şi Rusei. (1565, Pro Petro Gruz contra Rusam)

Torturată, Rusa nu vrea să mărturisească  –„ Indurata bestia, fateri nihil voluit”. A fost executată prin ardere pe rug. Hidelviensis şi Gedrud au fost acuzate şi ele. În cazul lor nu cunoaştem sentinţa, doar declaraţiile martorilor.

În 1568 are loc la Cluj un  proces, la prima vedere neînsemnat. Soţia lui András Hagyó o dă în judecată pe soţia lui Demeter Barla pentru calomnie. Sophia, văduva lui György Egresi  a auzit când soţia lui Demeter Barla, discutând cu Nicolai Szép, zicea despre soţia lui András Hagyó:

Valjon mely boszorkány, b...ó bestye kúrvának mi gondja vagyon az én fiammal- E boszorkány, leány korában is boszorkány, híres kurva vala”- Oare care vrăjitoare, care se f..te , curva bestie ce treabă să aibă cu fiul meu. Asta vrăjitoare, şi de fată vrăjitoare, curvă renumită era.

Sentinţa va fi surprinzătoare. Reclamanta a fost declarată vrăjitoare şi  condamnată la moarte prin foc.

Sigiliul (blazonul) judelui regal Laurentius Filstich, Cluj 1630

joi, 5 august 2010

VRĂJITOARELE DIN….INEU I.

De strigis vero quae non sunt, nulla quaestio fiat / Despre vrăjitoare, fiindcă ele nu există, nici un cuvânt/ investigaţie să nu fie.” (Colomanus Cărturarul, regele Ungariei, 1095-1116)


În Transilvania primele procese împotriva vrăjitoarelor au fost înregistrate în secolul al XIII-lea. Regestrum Varadiense (1) menţionează rezumatul unor pricini judecate în holul catedralei din Oradea. Martorii jurau pe mormântului regelui Ladislau (cel Sfânt), iar modul de stabilire a dreptăţii sau a vinovăţiei a fost proba focului sau a fierului încins (ordalium).

Ordalie prin fier încins.

În secolele XVI-XVIII (perioadă tulbure pentru istoria Regatului Ungar ) din superstiţie, din evlavie sau pur şi simplu din dorinţa de a găsi un ţap ispăşitor pentru atmosfera politică şi socială dezastruoasă existentă, reapare  prigoana vrăjitoarelor, fenomen care va funcţiona ca o supapă, defulând tensiunile într-o oarecare măsură şi polarizându-le asupra unei victime unice: practicanta vrăjitoriei. Cronicile ungare din această perioadă amintesc de 554 de procese intentate unor presupuşi practicanţi ai vrăjitoriei. Credinţa în frumoasele-femei bântuite (éjjel-járó szépasszonyok  – Péter Bornemissza, 1575) şi specializate într-o varietate de servicii magice, a înflorit nu numai în inima oamenilor simpli din popor, dar au căzut victime ale acestei isterii şi personalităţi care au avut mari merite în promovarea culturii în Transilvania.(2)

Hexenküche (bucătăria vrăjitoarelor)
Ulricus Molitoris: De lamiis et phitonicis mulieribus. Köln, cca. 1498

În Transilvania, prima condamnare menţionată este cea a moaşei Clara Botzi, în anul 1565, dar arderea pe rug în oraşul Clujului a fost o practică statuată mulţi ani înainte de respectiva perioadă, oraşul având deja un loco solito pentru execuţiile prin ardere pe rug, pe malul pârâului Nadăş.(3)

Igitur judicarunt: quod ad solitum locum educatur et igne comburatur.- Prin urmare judecam: să fie condusă la locul obişnuit şi să fie mistuită de făcări.” (1562, Pro Petro Gruz contra Claram Botzi veneficam)

Va urma....
.............................................

1. Registrul de la Oradea sau protocoalele capitlului de la Oradea 1208-1235. Conţine un număr de 389 texte-mărturii (testimonia), 14 din ele se referă la investigarea unor cazuri de făcătură-vrăji (maleficium, veneficium)

§ 273 / anul 1216 – „ Stephanus de villa Terepes impeciit convillana suam nomine Deduham & filiam suam .s. Penam & filium suum Pousam, de maleficio. Judicibus Abel Archidiacono de Herdeud & Iob comite asessore, Pristaldo Toma de Herdeud. Dehuda & Pena, & Pousa portato ferro iustificata est. – Stephanus din Terepes a intentat proces consătenei sale numita Deduha, fiicei acesteia, Pena şi fiului acesteia Pousa, pentru practici magice (făcături). Judecători fiind Abel, arhidiaconul din Herdeud (Erdőd/ Ardud), asesor comitele Iob, armaş Toma din Herdeud. Deduha, Pena şi Pousa cărând fierul (încins) au fost găsiţi nevinovaţi.

§ 68 / anul 1219 – „ Petrus curialis comes de Berucyo impeciit uxorem Chuchurd, de veneficio. Iudice Lec abbate de Berucio, Pristaldo Marcello de villa Marcusy. Predicta mulier Varadini combusta est.” – Petrus comitele curial de Berucyo (Berettyó/ Barcău) a intentat proces soţiei lui Chuchurd pentru practici magice (vrăji). Judecător Lec, abate de Berucio (abaţia de Sâniob), armaş Marcello din Marcusy. La Oradea susnumita femeie este arsă.

§ 255/ anul 1213 – „Paul comes venatorum impeciit Feheram de villa Solumus pro veneficio. Iudice Nicolao vicearchidiacono de Zatmar, Pristaldo Ioanne. Fehera itaq: portato ferro Waradini, iustificata est.” – Paul comitele vânătorilor a intentat proces Feherei din Solumus (Solymos/ Şoimi) pentru practici magice (vrăji). Judecător Nicolao, vicearhidiacon de Zatmar (Szatmár/ Sătmar), armaş Ioanne. Prin umare, Fehera cară fierul, este justificată.

2. Nici principele Gábor Bethlen, suflet iluminat, nu a fost scutit de o seamă de temeri că boala primei sale soţii, Zsuzsanna Károlyi, s-ar datora unor practici magice. Iniţiează un proces de vrăjitorie împotriva surorii fostului său  rival, Anna Báthory de Somlyó, şi a două doamne nobile: Dengeleginé,  Kata Török de Enying şi Imrefiné, Kata Iffjú (fostele amante ale lui Bethlen).

Csomaközi Bánfinét megfogatta, az ördöngösökben is ötöt, az mestert is. Megírtam mindjárt, hogy törvényt látasson reá, ha megszentenciázta a törvény, megölesse........csak gyógyítanának meg az  Istentől elszakadtak, talán valahogy meggyógyíthatnak . . . . doktorok, borbélyok nem remélem én, hogy használhassanak afféle bűvölés ellen.A fost prinsă  Csomaközi Banfiné (Anna Báthory, după numele soţului), şi din cei îndrăciţi cinci, şi maestrul. Am scris imediat, să fie văzută de lege, dacă s-a dat sentinţa, să fie omorâtă.....numai de te-ar vindeca acei rupţi de Dumnezeu, poate cumva te pot vindeca...- citim într-o scrisoare, din 21 martie 1621, a lui Bethlen adresată soţiei - ...doctori, bărbieri, nu sper eu, că ar putea folosi împotriva atare farmece.”

Protocolul procesului de vrăjitorie iniţiat împotriva soţiei lui István Bétsy.

Szentes, 14 martie 1763-Executio nem volt mint hogy Terhes a deliquens.
A[nn]o 1765 die 2 Apr[ilis] Exequaltatott.
-  Execuţie nu a fost, fiindcă delicventa este  însărcinată. Anul 1765, 2 aprilie. A fost executată.”

3. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în arhivele oraşului se găseau referiri la 38 de procese împotriva vrăjitoarelor. Din 1565 (procesul Clarei Botzi) şi până la sfârşitul secolului al XVI-lea, 13 femei au fost arse pe rug, în 6 cazuri doar mărturiile martorilor s-au păstrat. Din secolul al XVII-lea sunt date (majoritatea incomplete) despre 19 procese.