sâmbătă, 30 octombrie 2010

SUB SEMNUL CORBULUI III.

” … Comiti Johanni et per eum generose Domine Clare,...sorori sue uterine.. ”- ... Comitele Johann şi sora sa, nobila Doamna Clara...

(Act de nova donatio - cetatea Lita - 4 aprilie 1456, MOL.DL 26891)





După cum arată datele istorice, Iancu de Hunyad a avut trei surori. Atestată documentar este doar Clara, căsătorită cu Georgy Pancratÿ de Dengelegh. Datorită cumnatului său, Georgy Pancratÿ pătrunde rapid în rândul aristocraţiei. La 17 septembrie 1439 este amintit alături de Iancu, în tabăra de la Titelrév  (Titel, Vojvodina),  iar la scurt timp, în ianuarie 1442, este deja vicevoievodul Transilvaniei.



Diploma prin care regele Mathias donează cetăţile Sydowar (Jdioara) şi Lwgos (Lugoj) rudelor sale de sânge, fii defunctului Georgy Pancratÿ de Dengelegh :  Johannis, Voievodul Transilvaniei şi Comitele secuilor, deasemenea Andrea, paharnic regal. (23 mai 1464, MOL, DL 15988) (1)

Pe cale indirectă aflăm că o altă soră, al cărei nume nu-l  cunoaştem, s-a căsătorit cu un membru al familiei Zekell de Zent Gyeurg.

După dezastruoasa bătălie de la Câmpia Mierlei, la 1 decembrie 1448, Rectorul şi Consiliul oraşului Ragusa (Dubrovnic, Croaţia) trimit o scrisoare de condoleanţă lui Iancu la pierderea nepotului său.

”...contristati ...fuimus de morte recolende memorie domini Sech bani nepotis vestri, cuius anima requiescat in pace..” -  suntem întristaţi de moartea, şi în faţa memoriei, venerabilului domn Sech ban nepotul vostru, sufletul căruia să se odihneacă în pace...
Ragusii, ubi datum quarto mensis Decembris 1448

(Istorijski Arhiv Dubrovnik, XXVII. Litterae et commissiones: Lettere di Levante, 1448-1488, f.5)

Acest nepot a fost Johannes Zekell de Zent Gyeurg, care în anul 1444 era ban al Dalmaţiei, Croaţiei şi Slavoniei, guvernatorul prioratului din Auranea (Vrana, Dalmaţia) şi judele cumanilor. El a fost „viteazul Seculia”, eroul multor baladele populare şi cântece de vitejie care circulau în masă printre croaţi. Moare în luptele de la Kosovo. (2)



Scrisoarea lui Johannes Zekell de Zent Gyeurg, dată la Koprivnica, 12 iunie 1446
(MOL, DL 44418)



Sigiliul lui  Johannes Zekell de Zent Gyeurg


Nicolai Olahi, arhiepiscop de Esztergam (în latină Strigonium) în lucrarea sa Hungaria, redactată la Bazel în 1568, face trimitere la o a treia soră a lui Iancu, Marina.

Transalpina, alias Valachia, quae olim a Flacco, qui coloniam Romanorum eo deduxerat, Flaccia vocata fuisse dicitur, ab alpibus, quibus a Transyluanis disiuncta est, incipiens, ad Euxinum fere pelagus extenditur. (...) Huius Princeps Vaivoda appellatur; nostra hac aetate est Radwl, qui sedem habet in civitate Targawystya. (....) Subditus est regi Hungariae, cui per legatos praestat iuramentum fidelitatis servandae. In hac provincia a maiorum nostrorum temporibus ad nostram aetatem duae fuerunt familiae, initio ex eadem domo ortae; altera Dana, a Dano Vaivoda, altera a Dragula, Dragulana.(...) Ex his legitimi Vaivodae creantur; nunc regis nostri, nunc Turcarum caesaris viribus. Joannis Hunyadis, Vaivodae Transyluani, postea vero Gubernatoris Hungariae tempestate, Dragula Vaivoda partim interfectis, partim expulsis his, qui Dani erant sanguine, regnum occupaverat. Manzillae ab Argyes ex uxore Marina, eiusdem Joannis Vaivodae sorore, duo erant inter alios filii, uni nomen fuit Stantzul, qui Danum et Petrum filios suscepit, alteri Stoian, hoc est Stephanus; is me et Mattheum filios, Vrsulam et Helenam filias, genuit. Potitus igitur rerum Dragula Stantzulum, patruum meum, insidiis interceptum securi percussit. Stephanus vero, puer adhuc, Deo propitio, illius evadens tyrannidem, confugit ad Mathiam regem, qui ut ab ipsomet patre et Joanne Bornemisza, ac Ambrosio Sárkán, Comitibus in Hungaria, qui cum patre una sub rege militabant, postea audivi, decreverat eum saepe numero ad regnum cum exercitu reducere; sed pater videns rerum mutationes, quae imperii gratia illic fiunt, periculosas esse; maluit in Transilvania matrem meam Barbaram Hunzár ducere uxorem, vitamque agere privatam, quam in tyrannide et imperio, mille periculis subiecto, instar maiorum suorum interfici „ – Se zice că mai demult Transalpina alias Valachia se numea şi Flaccia după numele lui Flaccus, care pe vremuri a înfiinţat acolo o colonie romană, se întinde de la munţii cei înzepezţi, care o despart de Transilvania, până aproape de Euxin. (...) În zilele noastre are ca principe pe Radwl, acolo la principe voievod se zice, are reşedinţa în oraşul Targawistia. (...) E vasalul regelui, şi depune jurământul de vasalitate prin trimişi. În această provincie din vremuri străvechi şi până în zilele noastre sunt două familii domnitoare, care provin din aceeaşi familie: Dăneştii, descendenţii voievodului Dan, şi Drăguleştii de la Dragula, îi aminteşte şi Silvius Aeneas în Capitolul II Europa. Din rândul lor sunt aleşi voievozii legali, pe care când regele nostru când puterea Împăratului Turcesc îi ajută să urce pe tron. Pe timpul lui Joannis Hunyad Voievodul Transilvaniei şi apoi Gubernatorul Ungariei, voievodul Dragula, după ce pe mulţi din sângele lui Dan în parte i-a ucis, în parte i-a alungat, a pus mâna  pe domnie. Manzilla de la Argyes (Arges), din sângele lui Dan, a avut de la soţia sa Marina, sora amintitului Joannis Voievod, printre alţii, doi fii: unul se numea Stantzul, care a avut şi el doi fii, Danus şi Petrus, celălalt s-a numit Stoian, adică Stephanus. El m-a creat pe mine şi pe Mattheus, fiii săi, şi pe Ursula şi Helena, fiicele sale. Deci, după ce Dragula a pus mâna pe putere, pe Stantzul, pe unchiul meu după tată,  l-a prins în mod insidios şi l-a decapitat. Stephanus, care pe atunci era doar un copil, cu ajutorul Dumnezeului ocrotitor, a evadat din acea tiranie, şi a fugit la regele Mathias, care, aşa cum am auzit de la tatăl meu şi de la comiţii ungari Joanne Bornemisza şi Ambrosio Sárkán, care au fost, împreună cu tatăl meu, soldaţii regelui, de mai multe ori a hotărât că-l va duce înapoi la domnie cu oastea, tatăl meu însă, văzând că acele schimbări care acolo se nasc din sete de putere sunt periculoase, a hotărât că mai bine se însoară, în Transilvania, cu mama mea, Barbara Hunzár şi mai bine trăieşte viaţa unui om particular, decât într-o tiranie, ca domn supus miilor de primejdii, să fie ucis ca strămoşii  săi.

(Hungariae, Liber I, Caput XII.- De Hungaria Trans-Tibiscana, §.I-III )




Una din Diplomele de înnobilare ale  lui Nicolai Olahi, Poson 1548
.............................................

1. A fost şi un al treilea fiu, Ladislai, gubernatorul abaţiei de la Cluj-Mănăştur. În timpul unui conflict local de posesiune, în anul 1463, clujenii l-au ucis. Mathias n-a considerat necesară răzbunarea. Clara a avut şi o fată, Borbala, căsătorită cu groful Sebestyén Rozgonyi.

2. Fiul sau fratele său a fost Tamás Székely de Szent-György, prior la Vrana, mort în 1461

.
Sigiliul prioratului de la Vrana

(György Pray: De prioratu Auranae, Viennae, 1774, pag.104)

joi, 21 octombrie 2010

SUB SEMNUL CORBULUI II.

dessen Vater entweder Sigmund oder ein geringer walachischer Bojar war”- tatăl era ori Sigismund ori un mic boier walach

(Joseph Freiherrn von Hormayr: Oesterreichischer Plutarch, II.)

Thuróczy: Cronica Hungarorum



 
De aici încolo informaţiile privind membrii familiei şi rudele lui Iancu de Hunyad – unitare până acum – se fragmentează.

În lipsa altor mărturii documentare, înrudirea lui Iancu cu fii lui Jarizlo de Chionakos poate fi doar presupusă. Scrisoarea de danie din 28 august 1447 nu constituie o dovadă suficientă, irefutabilă pentru elaborarea unei reconstituiri veridice în acest sens. În primul rând, textul documentului este cunoscut doar în formă de transumpt, (cu două date diferite: 28 august 1447 şi 26 august 1448), ceea ce este un  obstacol în verificarea originalităţii documentului. (1) Ştim că în data de 25 august (MOL, DL 44477, 239951) şi 30 august 1447 (MOL, DL 30814) Iancu era la Szeged. Se pune întrebarea firească dacă pe acea vreme se putea face drumul călare sau cu trăsură Szeged-Caransebes-Szeged (circa 450 km), în doar patru-cinci zile. De asemenea, natura privilegiilor acordate poate fi pusă sub semnul întrebării. Conform diplomei, familia lui Jarizlo de Chionakos, pe lângă alte libertăţi, a fost scutită de datoria de a participa la lupte (ab omni exercituali expeditione). Asemenea scutire gubernatorul nu putea acorda niciunui nobil. Acestui motiv i se adaugă altele, la fel de puternice, anume:

-după obiceiul vremii, adesea, cei care au dobândit un fond funciar, pentru ocrotirea acestuia de pericolul fărămiţării, se înfrăţesc între ei. Se prind şi se socotesc fraţi devălmaşi (fratres condivisionales).

- nu s-a păstrat nici un izvor istoric, scris sau de altă natură, care să vorbească despre mama lui Iancu de Hunyad, persoana ei este amintită doar în literatura tip cronică de familie şi de tradiţia populară.
Zegedini, 25 august 1447 (MOL, DL 44477)

Pătruns în rândurile nobilimii, Woyk de Hunyad se comportă asemenea stăpânilor feudali. Este omul timpurilor sale, nici un act de prepotenţă, de abuz în exercitarea puterii nu este departe de el, şi puterea centrală  se vede nevoită  să intervină. În anul 1414 Magister Ladislai de Nadab Vice Vajvoda  îl admonestează pe Woyk,  să dea pace fiului lui Peter de Zalasd (Zlaşti) şi fraţilor săi, Ladislai şi Musan, care din cauza molestărilor suferite  vor să părăsească satul. Vicevoievodul îl somează pe Woyk să repară de bună voie pagubele pricinuite, în caz contrar, pe baza ordinului regesc, îl va sili la plata daunelor.



Scrisoarea vicevoievodului  Ladislai de Nadab către Wojk militis de Hwnyad. Sancti Emerici (Sântimbru), 1 iulie 1414. (MOL, DL 43251)


Woyk moare cândva înainte de 12 februarie 1419. Capul familiei de Hunyad devine fratele său Radul.(2)

Capitlul Transilvaniei raportează că Anthonius, fiul lui Johannis de Hosdad i-a prezentat documentul emis la data de  31 octombrie 1409, şi  în numele lui Ladislai alio nomine Radul, fratele nobilului cavaler al curţii regale Woyk de Hunyad, precum şi în numele lui Johannis, Johan et Woyk filiorum dicti Woyk, nobilium de Hunyad, solicită transcrierea în totalitate a diplomei.  


Raportul emis de Capitlul Transilvaniei, 31 octombrie 1409 (MOL, DL 37591)


Stephanus, clericus chori şi Ladislaus de Batyz, homo regius, la data de 28 octombrie s-au deplasat pe domeniul Hwnyad, şi au introdus în posesie pe Woyk, Magas, Radol, celălat Radol şi pe Johannes.

Georgius Lepes  praepositus, Georgius  canonicus cantor, Joannes  custos şi Blasio decan.

Raportul emis de Capitlul Transilvaniei. 12 februarie 1419.(MOL,DL 37593)
 
Transsumptum litterarum Woyk Serbe nobilis de Hwnyad
 Georgius Lepes  praepositus, Michael canonicus cantor, Johannis custos, Johannis archidiaconus de Hwnyad, decan

..................................
1. Documentul original nu există. La  sfârşitul secolului al XIX-lea transumptul era în posesia văduvei lui Daniel Csolnakosy (azi Arhivele Statului, de la Arhiva Istorica a Filialei din Cluj a Academiei R. R.). Domeniul Chionakos şi-a păstrat nişte privilegii cu totul excepţionale, rar întâlnite în cadrul coroanei ungare până în secolul al XVIII-lea, iar în anul 1838 Comitatul Hunyad a cerut Dietei, în numele familiei Cholnoky de Chionokos intrarea din nou în vigoare a acestor privilegii.

Se cunosc patru diplome false, „comise” de episcopul bosniac Ivan Tomko Mrnavić, care a încercat, prin aceste falsuri, să-i atribuie origine slavă lui Iancu de Hunyad. Mai există o diplomă falsă (datată 13 ianuarie 1447), în care Iancu de Hunyad apare cu numele Johannes de Zekel.

2. Despre Johan, fratele mai mic, ononim al lui Iancu avem foarte puţine date. Nu se cunoaste nici data exactă a naşterii acestuia, nici anul morţii. La data de 9 mai 1439 deţine deja „pro honore”, împreună cu Iancu, comandamentul cetăţilor Zewryn, Gewryn, Orswa şi Myhald, apoi  funcţia de ban al Severinului. Moare înainte de ianuarie 1442, în părţile transilvane, şi „ quondam egregii Joannis minoris de Hwnyad militis militum, fratris nostri charissimi,...in partibus transylvanicis defuncti et in praedicta ecclesia B.Michaelis Archang. tumulati


Johannes de Hwnyad către Conventul mănăstirii din Cluş-Mănăştur. 3 ianuarie 1442 (MOL, DL 26393

”..pro salute refrigerioque nostre et felicis reminiscentie egregii Johannis iunioris de Hwnyad, fratris nostri..
 

Iancu în acest an face o donaţie (satele Cergău Mic, Geomal şi Tinăud) către Catedrala din Alba Iulia, cu ordinul ca fratele său Johan, apoi şi el să fie înmormântaţi acolo. Dar sarcofagul lui Iohan este un preudo sarcofag, nu are amenajată cavitate pentru corpul defunctului, pare să fie mai degrabă un cenotaf, un mormânt simbolic.


Sarcofagul lui Johan de Hunyad

Numele lui Woyk (cel tânăr) după 1419 nu mai apare în documente. În 1429 figureză numele văduvei sale Anko, „condam Ladislai dicti Wayk de Hunyad relicta” (MOL, DL 29462)

Iancu s-a născut, cel mai târziu, în jurul anului 1387. Cea mai precisă dată cu privire la vârsta sa ne oferă chiar el, într-o scrisoare adresată papei, din 1448. „ Iam supra sexaginta numeramus annos „ – (am) deja peste şaizeci de ani - scrie în scrisoare. În 1419 avea 31-32 de ani şi până la vârsta de 44 de ani este în slujba unor nobili străini, când cu 6  când cu 12 călăreţi. (György Csáki, comitele secuilor, cu 6 cai,  László Újlaki, ban de Macsó -Maciova- cu 6 cai, Demeter Csupor de Monoszló -Moslavina-, episcop de Zagrab, cu 12 cai)


miercuri, 6 octombrie 2010

SUB SEMNUL CORBULUI I.

„..in paterno pago natus, quem nostra  quoque tempestate, Coruinum dicunt,...” .... născut în satul tatălui său, sat care Corvinus se numeşte şi în zilele noastre..

 (Bonfini: Rerum Ungaricarum decades. III. Lib. IX.,)



(Kanjiža, Vojvodina)


Originea familiei de Hunyad a fost mereu sursa unor ipoteze, a unor supoziţii, dispute, şi nu este lămurită cu precizie nici azi. Pentru reconstituiri istorice, şi aici vorbim de o epocă mai îndepărtată, pentru care avem puţine documente, istoricii adesea suplinesc cu imaginaţia lor ceea ce ar fi trebuit să ne transmită acele documente de epocă. Problema principală este în ce măsură reuşeşte un istoric să rămână obiectiv faţă de eroul său şi de sursele istorice specifice invocate.



Nos Johannes de Hwnyad, regni Hungariae Gubernator... (Muzeul Ungar de Agricultură, DF 287764) 


Cum a devenit o familie sosită din Walachia  în  regatul ungar, în  decurs doar de trei generaţii, una dintre cele mai cunoscute familii din Europa, dobândind între timp şi tronul Ungariei.?


Cel mai timpuriu document  care certifică prezenţa familiei de Hunyad pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409 (1), prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Woyk fiul lui Serbe „quandam possessionem nostram regalem Hvnyadvar vocatam in comitatu Albensi partium nostrarum Transsiluanarum habitam” – fosta posesiune regală numită Hvnyadvar din comitatul Alba, stăpânită  în porţiunea noastră Transilvania. 

Sunt amintiţi Woyk, cei doi fraţi ai săi, Magas şi Radol, fiul fratelui tatălui său, tot Radol, şi în sfârşit fiul său, Johann. (Ordinul regesc de punere în posesie, dat în aceeaşi zi, şi raportul emis de Capitlul Transilvaniei la 31 octombrie se găsesc în Arhivele Bavariei din München.) Deoarece aici avem de-a face cu un act prin care se reînnoieşte o donaţie mai veche, putem deduce că prima danie regească a fost câştigată deja de tatăl lui Woyk, Serbe, deci familia lui Iancu a făcut parte din rândul micii nobilimi deja de cel puţin de două generaţii. Vine să întărească această ipoteză textul scrisorii de donaţie din 1453, în care regele Ladislau Postumul aminteşte stema conferită înaintaşilor (progenitoribus suis) lui Iohannis de Hwnyad, şi faptul că a  primit permisiunea  de a se căsători cu Erzsébet Szilágyi de Horogszeg, deşi era doar cavaler al Curţii.


Actul de danie din 18 octombrie 1409 (Arhiva Naţională Ungară, MOL, DL. 9599)


Textele şi documentele vremii unanim atestă originea modestă a familiei de Hunyad.(2)  Asta arată şi faptul că, deşi familia de Hunyad n-a fost complet necunoscută (3), mama lui Iancu de Hunyad, după moartea primului soţ, se căsătoreşte cu un bărbat pe nume Jarizlo, al cărui neam nu este cunoscut, şi care va obţine domeniul şi titlul de Chionakos (4) chiar dela Iancu (5), iar  într-un act din 1447 gubernatorul Ungariei îl recunoaşte de frate prin diviziune (devălmaş) pe fiul lui Jarizlo, egregium Vojk de Chionakos. (6)

......................

1. P(ro)p(ria) (com)missio domi(ni) regis
Nos Sigismundus dei gra(tia) rex Hungar(ie), Dalmac(ie), Croac(ie) (e)tc(etera) marchioq(ue) Brand(enburgensis) (e)tc(etera) sac(ri) Romani im(pe)rii vica(r)ius g(e)n(er)alis (e)t regni Bohemie gub(er)nator. Memor(ie) (com)mendantes / teno(r)e p(rese)ntium significamus, quibus expedit univ(er)sis, q(uod) nos c(on)siderat(is) fidelitatib(us) (e)t fidelium s(er)vitior(um) p(re)claris me(r)it(is) Woyk filii Serbe aule n(ost)re milit(is) p(er) ip(su)m n(ost)re mai(esta)ti / locis (e)t t(em)p(or)ibus opo(r)tunis exhibitis (e)t impensis, volentes sibi pro hu(jus)mo(d)i fidelibus obsequiis regali occ(urre)re cum favore, ut d(e)inceps f(er)ventius i(n) n(ost)ris s(er)vitiis expedie(n)d(is) / a(n)imetur dulcedine regalis remun(er)ationis p(re)gustata, quanda(m) poss(essi)onem n(ost)ram regale(m) Hvnyadvar vo(ca)tam in comitatu Alben(si) p(ar)tiu(m) n(ost)rar(um) Transs(ilua)nar(um) h(ab)itam, si(mu)lcu(m) / eiu(s)dem uni(ver)s(is) utilitatibus ac q(ui)buslib(et) p(re)tiis (e)t fructuositatibus v(idelice)t t(er)ris arabilibus cul(tis) (e)t inc(u)lt(is), prat(is), fenilibus, silvis, nemoribus, aquis, piscinis aquar(um)q(ue) decursibus et g(e)n(er)alit(er) q(ui)buslibet ei(us)d(em) utilitatum integ(ri)tatibus s(u)b ip(s)ar(um) veris met(is) et antiquis limitibus q(u)ocumq(ue) no(min)is vo(ca)bulo vocitat(is) ex c(er)ta n(ost)ra sc(ient)ia p(re)lator(um)q(ue), / et baronu(m) n(ostro)rum (con)silio ac nove n(ost)re donat(i)onis tit(u)lo (e)t om(n)i eo ju(r)e, quo eade(m) ad n(ost)ram sp(e)ctant collatio(ne)m, memorato Wo(y)k militi et p(er) eum Magas (e)t Radol / ca(r)nalibus ac Radol pat(r)ueli fr(atr)ibus, n(ec)non Joh(an)ni filio suis ip(s)or(um)q(ue) h(er)edibus (e)t post(er)itatibus uni(ver)s(is) dedimus, donavimus et (con)tulimus, y(m)mo dam(us) donamus / et (con)f(er)imus p(er)petuo (et) irrevo(ca)bilit(er) tenend(am) possidend(am) p(ar)it(er) (e)t h(abe)nd(am), salvo ju(r)e alieno, p(rese)ntium n(ost)raf(um) testimo(n)io l(itter)arum, quas du(m) nob(is) i(n) spe(cie) fu(er)int repo(r)tate, / i(n) formam n(ost)ri p(ri)vilegii redigi faciemus. Datu(m) i(n) Visegrad i(n) festo b(ea)ti Luce evangeliste, anno domini m(illesim)o quadring(entesi)mo nono.”

(Arhiva Naţională Ungară, lăsământ: Joseph L. B. Nalaczy)

Ordinul regesc de punere în posesie (18 octombrie 1409), Homo regius: Bakoch (dictus) Miklos de Twerek, Dionisius fiul lui Johannes de Illeye, Peter de Stringh,Miklos de Rapold, Miklos parvus de Zentemreh şi Laszlo de Batyz.

Raportul emis de Capitlul Transilvaniei : DL 37591

După György Fejér Wojk ar fi primit  domeniul Hunyad şi titlul de nobil în 1378 dela Ludovic cel Mare.

2. - haud altis ortus natalibus”- nu a avut origine de rang  înalt.
Aeneas Sylvius Piccolomini:Europa Lib.I.

    -„Item auch ist zu wissen, das dieser Hunadt Janusch aus dem landt Walachey pürtig und eines geringen rittermessigen geschlechts was.” – Şi iar să se stie, că acest Hunadt Janusch era de obârsie din Ţara Walachey şi era din familie cavalerească mai joasă.
Chronik der Graffen von Cilli, Cap.22

3. „ Jankus Choniates genere natus erat non admodum obscuro.” (Chalcocondilas: Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, Lib.V)

4. Pe lângă titlu şi domeniu Jarozlav obţine şi privilegii: pentru el şi familia lui orice ordin  regesc are putere doar dacă este prevăzut şi cu  sigiuliul lui Jarozlav, este scutit de orice impozit, servicii şi obligaţii pe timp de război



(Arhiva Naţională Ungară, MOL, DF 209283, lăsământ: Familia Niczky)

5.„Johannes de Hunyad, regni Hungarie Gubernator, Vaivoda Transilvaniae etc., consideratis et in memoriam revocatis multomodis fidelitatibus et fidelium servitiorum gratuitis meritis, sinceris complacentiis atque virtuosis gestis, Nobilium Daan, filii quondam Jarizlo de Chionakos, nec nom Vojk, ac Petri et Joannis, filii dicti quondam Jarizlo, possesionem Chionakos, in cuius dominio praefatus Daan hucusque more Keneziatus perstitisset, cum omni iure regio iisdem donat.Datum Temesvar in festo Ascensionis Dom., Anno eiusdem MCDXLVI.”

6. 

"Nos Gabriel, Dei gratia. Princeps Transiluaniae, partium regni Hungariae Dominus, Siculorum Comes etc. Memoriae commendamus tenore praesentium significantes, quibus expedit vniuersis et singulis: quod pro parte Egregii Andreae de Chionokos exhibitae sint, et praesentatae quaedam litterae quondam Ioannis de Hunyad, tunc regni Hungariae Gubernatoris, felicis reminiscentiae in dupplici, papyro simplici patenter confectae, sigilloque eiusdem in cera rubra impressiue communitae, tenoris infrascripti, continentes in se modum, formamque exemtionis contributionum et collectarum possessionum Chionokos et Doboka vocatarum, in Comitatu Hunyadiensi existentium, habitarum; supplicans nobis humillime, vt nos easdem litteras, omniaque et singula in eisdem contenta ratas, gratas et accepta habentes, clementer confirmare dignaremur; quarum tenor sequitur in haec verba:

- Ioannes de Hunyad, regni Hungariae Gubernator, Vniuersis et singulis Dominis Praelatis, Baronibus, Comitibus, signanter autem in castris Hunyad et Hatzeg constitutis Castellanis, alteriusque cuiusuis status et praeeminentiae hominibus, praesentes hasce nostras visuris, salutem cum fauore. Dicit nobis egregius Vojk de Chionok, frater noster condiuisionalis, in sua ac Ladislai et Sandrini, filiorum suorum, nec non Daan, fily Iarizlo, de dicto Chionok, personis, quomodo complures forent Nobiles, et Castellani, qui ipsos in diuersis seruitiis, datiis, collectis, et exercitualibus expeditionibus nimium aggrauassent, aggrauarentque etiam de praesenti contra gratiam authoritate nostrae gubernationis ipsi factam. Vnde nos praesentibus hisce nostris requirimus dominationes vestras et fraternitates, quatenus praefatos Egregium Vojk de Chionok, ac Ladislaum et Sandrinum, filios eiusdem, nec non Daan, filium Iarizlo, posteritatesque ipsorum vniuersas, in ipsorum possessionibus, puta Chionok praedicta et Hatzeg, et Doboka, in Hunyad Districtibus habitis, nullo impedimento eos impedire facere dignemini, sed eosdem ac posteritates eorumdem, vniuersas, ab omni exercituali expeditione, seruitiorum collectis, et datiis quibusuis volumus habere exemptos, imo eximimus et supportamus praesentium per vigorem. Pro eo quicunque regni Hungariae Successores, Praelatique et Barones regni Hungariae, signanterque Castellani Castrorum Hunyad et Hátzeg praedictorum praescriptam nostram gratiam infringere attentauerint, indignationem Dei omnipotentis, suaeque Genitricis Virginis Gloriosae, Sanctorum Petri et Pauli Apostolorum, ac omnium Sanctorum incurrant, et eo facto anathemizati sint.  Datum in Karansebes, feria secunda, proxima ante festum decollationis S.Joannis Baptiste.Anno Domini Millesimo quadringentesimo quardragesimo septimo -


Nos igitur praemissa supplicatione nobis modo, quo supra porrecta, clementer exaudita, et admissa, prae insertas litteras dicti Domini Ioannis Hunyad non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte suspectas, sed omni prorsus vicio carentes, praesentibus litteris nostris de verbo ad verbum sine diminutione et augmento aliquo insertas, et inscriptas, quatenus eaedem rite ac legitime existunt emanatae, viribusque earum veritas suffragatur, ratas, gratas et acceptas habentes acceptauimus, approbauimus, ratificauimus, ac pro praefato Andrea de Chionokos, ipsiusque haeredibus, et posteritatibus vniuersis perpetuo valituras confirmauimus, harum nostrarum pendentis et authentici sigilli munimine roboratarum vigore et testimonio litterarum mediante. Datum in ciuitate nostra Kolosuár, vigesima nona die mensis Aprilis. Anno Domini Millesimo sexcentesimo nono.“

Gabriel Princeps m. p.
Stephanus Kendi Cancella. m. p.
Erasmus Adam Secretarius m. p."

(Transumpt, Gabriel Bethlen, 1609)