marți, 30 noiembrie 2010

CLUSWAR, ZEBEN WCZA

Anno Domini 1453

























Uliţa de Mijloc 1870 (Foto: Ferenc Veress)


Locuitorii de pe Uliţa Sibiului (azi Universităţii)

Item Thomas (şters)
Item Petrus Takach
Item Johannes Majos
Item Matthyas dyak (literat)
Item Emericus de Cassouia (şters)
Item Stephanus Thompa (şters)
Item Symon Hawaselwÿ (din Transalpina)
Item Stephanus literatus
Item kÿs Mathe (cel mic)
Item Johannes naaghlabo (picior mare) (şters)
Item Martinus wak (orb)
Item Zewkernÿes peter (şters)
Item Stephanus hymko (şters)
Item Gaspar
Item hawaselwÿ Myclos (din Transalpina)

Intra Muros

Item  Gallus Thegez
       Ibidem (tot acolo) Blasius Chwkas
Item domus Demetrij Kolond
       Ibidem Matheus Rhoth
       Ibidem  Pangraczne (soţia lui Pangracz)
Item Ladislaus kolchar (pivnicer)
Item Egidius Faber
Item Valentinus paysgyartho (făurar de scut) (şters)
Item kÿs Igyarto Gerger
Item Zabo Bereczne
        Ibidem Elek Zewch
        Ibidem Igartho Janus
Item Thomas Igÿartho
Item Lucas Nyerges
Item Lucas Nyerges
Item paÿsgyartho Valent
Item Emericus Thegez
        Ibidem Wicze

CLUSWAR, PLATEA REGIS

Anno Domini 1453



Casa cu Picioare, 1870 (Foto: Ferenc Veress)
 

Locuitorii de pe Uliţa Regelui (azi I.C. Brătianu)
 

Item (deasemenea) Thoth Miclos
Item Gregorius lajos
Item Sarhayow Miclos
Item Naagh lazlo
Item Marton georgius
Item domus Zabo leutencz
Item Dauit
     ibidem (tot acolo) Stephanus kalmar (negustor)
     ibidem benedictus Zekeres
Item Zaas Mathee
Item Rewdÿ Emereh
     Ibidem Mathe pellifex (blănar)
Item Banabÿkÿ Balenthe
      Ibidem Bartholomeus Mensator
Item Rhegez gergh
Item Oswaldus Temeswari
       Ibidem Andreas fodorhazÿ
Item Zalo lazlo
Item Gregorius Mensator
Item Rhemeswarÿ benedek
Irem Zabo Mÿclos
Item Igyarto peter
Item Tegez pal
Item Albertus Zabo
Item paulus pellifex (blănar)
Item Zabo Marthon
        Ibidem Nicolaus tapasto (lipitor)
Item kenches Istwan
        Ibidem Dorothea
Item Zekeres Mehal
Item Zekeres Peter
Item Nylas Albert




















Casa regelui Matthias, 1870 (în 1870 aici au fost ţinuţi deţinuţii care urmau  să fie transferaţi în alt oraş- Foto:Ferenc Veress)

Item Zabo Mathÿas
Item Zÿwgyartho Peter
        Ibidem Warga pal
Item kwpas peter
Item Nylas Janus
Item Thoth Emreh
Item warga gergne
        Ibidem Gerardus warga (cizmar)
Item Nylas Balent
Item Marcus kalmar (negustor)
        Ibidem Ferencz
Item Naagh Janus
Item Jojannes kwn
Item Zabo Mehal
         Ibidem Relicta Thome literati (văduva literatului Thoma)
Item Elias Nyrew
         Ibidem Toth Marthon
         Ibidem ladizlaus Thegez
Item Andreas Nyerges
Item Sylvester
Item Zabo Egyed
         Ibidem Symon Nyrew


 

COMITATUL MARAMUREŞ II

Inventarul bunurilor, Bocicoiu Mare, 17 ianuarie 1575




(MOL, UC 107:1)



Conscriptio Bonorum in Comitatu Maramaros

Bochko

Jobagi cu sesie întreagă: sunt enumerate  54 de nume
(...Nicolaus Barlad, Joannis Kozta, Ladislaus Kozma,...Philippus Dragan, Johannis Barlad, Martinus Barlad, Johannis Boenar,..Martinus Zaÿacz, Jacobus Zaÿacz,..Michael Fizko, Nicolaus Komÿrza, Joannes Komÿrza,..Elias Zaÿacz..)

Iobag cu o jumătate de sesie: Franciscus Nagy
Jeleri cu casă: sunt enumerate 7 nume
Jeleri fără casă:  sunt enumerate 6 nume

Propria Domini (Proprietatea moşierului)

O moară de apă, cu o piatră de moară, venitul: 2/3 pentru moşier şi 1/3 pentru morar.
Dârstă: vâltorit gube şi sarice pentru olaţi, venit: de la localnici:1 denar/ gubă, de la străini – dublu. 1/3 din venit: pentru proprietarul dârstei.

Census

Dica regală cum se spune

De Sf.Gheorghe şi Sf.Mihai
Jobagii cu sesie întreagă: o piele de jder, dacă nu este: una de lup sau plătesc.Totodată, fiecare cu sesie întreagă, mai dă: ovăz, dacă nu a fost recoltă: plăteşte. Un cozonac, o găină, de Paşti  două cozonace, două ouă. 1/3 din acestea pentru jude. Din recoltă nu dau nonă, nici zeciuială, nici din miei. Păstorii stăini,: după fiecare turmă dau un miel de un an. După stână: chiar dacă cineva  mulge 1,2,3 sau 4 oi e dator cu un caş. Dijmă din albinărit nu este, dar dacă cineva are mai mult de 10 stupi, dă un stup. Dacă un străin îşi paşte turma aici, dă 12 oi/turmă ca amendă. 1/3 din aceată amendă: pentru jude. Dacă cineva minte despre numărul turmelor sale, tot 12 oi plăteşte. Străinii care au animale în pădure pentru lână dau: brinza şi caş.  Pentru îngrăşatul porcilor prin jiruire: nu plătesc, numai străinii pentru ghindare, după fiecare turmă de porci.

Munci

Munci pe lângă moară. Pe timpul zeciuielii sunt obligaţi să-l conducă pe dicator în munţi, cu mână înarmată. Cu alte munci nu sunt datori.






































(MOL, UC 107:1)

De Crăciun sunt datori cu câte o piele de jder. Dacă cineva vrea să se mute: plăteşte 1 forint pentru villicus pentru aprobare. Dacă cineva îşi ia soţie din alt sat, mirele este dator cu o piele de jer (pentru villicus). Pentru pleban olaţii dau o basma (?), lumânări de seu şi un  canistrum (recipient ?)

luni, 29 noiembrie 2010

COMITATUL MARAMUREŞ I.

Inventar al bunurilor. Târgul Oar, 19 mai 1576

 (MOL, REGESTA UC 104 : 5)

Numerus et Nomina Coloni Oppidi Ouaarÿ

Coloni integra sessionis fuit (Iobag cu sesie întreagă a fost): 62
Iobag cu o jumătate de sesie a fost: 33
Iobag cu un sfert de sesie a fost: 2
.........
Case arse: 14
Jeler cu casă (inquilini): 29
Jeler fără casă (subinquilini): 12
Eliberat (libertinus): 5
Case părăsite: 3

Caesareae Majestatis terrae arabiles ad tres calcaturas (1)

Raportul: cantitatea de sămânţă folosită/producţie pentru anul 1573
Pe 60 de iugăre
(o câblă de Cassovia = 19-31 l / iugăr)
Grâu: semănat 60 de câble, producţie 262 de câble.
..................
Bunuri imobiliare

Două mori, a câte o piatră, pe râul Someş
Păşune (alodiu) „quod vix per 60 homines defalcarj potest.” - pe care 60 de oameni cu greu ar putea împărţi (în loturi)

În 1573 producţia de fân: 18 braţe (venit; 2 forinţi/ braţ) (2)

Punct de trecere a vadului: o treime din venit, din care o zecime îi revine plebanului din Daroţ  (o treime le revine nemeşilor din Daroţ, o treime podarului)

Census
................
Iobagii plătesc de Sf. Mihai: 60 denari
Taxa ferton (cei care au viţă de vie) de Sf. Gheorghe şi Sf. Mihai: 14 denari
Cei cu o jumătate de sesie: de Sf. Mihai 7 denari
Fiecare iobag cu sesie întreagă: 3 câble de ovăz (conscriptorul recalculează:) 1 câblă = 25 denari
Fiecare iobag cu o jumătate de sesie: 1,5 câble de ovăz
Cei care au casele arse: sunt scutiţi.
Ar trebui să dea şi nonă din grâu, orz, ovăz.
Din cereale dau zeciuială: (recalculat) 12 forinţi
Cei care nu au holdă plătesc bani de pâine: 9 denari
Iobagii plătesc zeciuială din miei şi albinărit
Iobagii dau zeciuială din brânză
Dau şi porci hrăniţi cu jir (Porcii hrăniţi cu ghindă valorează dublu)
Toamna dau zeciulală din porci îngrăşaţi

Educillatione (drept de vânzare şi comercializare a băuturilor)

Taxele dau către cetatea  Zathmar (Satu-Mare)

..............

Amenzi

Pentru vărsare de sânge: l forint, din care: o treime pentru villicus (administrator)

Pentru vătămare corporală bătăuşul plăteşte 40 denari dacă victima are contuzii, şi a fost văzut (certificat) de jude.

Preacurvia, adulterul, crima şi alte asemenea păcate: pedeapsa capitală şi confiscarea averii.
Moşierul are drept de graţiere.
Dacă este graţiat plăteşte 6 denari

Ad omnis generis seruitia Incolae oppidi Ouary compelluntur, juxta arbitrium capitanej et Provisoris Zathmariensis

...............................

 În munţii Maramureşului, 1909 (MMM, no.9630.10)


1. ...ad tres calcaturas  sau  terrae arabiles tertii campii (în trei hotare). Agricultură intensivă.  Suprafaţa arabilă împărţită în trei zone: 1/3 = pământul lăsat să se ohihnească, 1/3 = semănată toamna, 1/3 semănată primăvara.

2. Un braţ de fân = 38,4 m³


sâmbătă, 27 noiembrie 2010

S · CIVIVM · DE CLVSWAR

Oraşul cu trei peceţi




































S · CI (vitatis) · DE · CL (vswar)  ø 38mm (31 iulie 1472 – MOL, DL 62897)



La solicitarea lui Nicolas Zekel villicus şi Ladizlaus fiul lui Laurentius civis de Clvswar, regele Ludovic I, prin diploma emisă la data de 18 mai 1377 la Bistriţa, acordă hospesilor şi cetăţenilor liberi ai oraşului Cluj dreptul de a folosi în continuare sigiliul oraşului, pe care îl aplică de când e lumea  şi  pe care, se zice, sunt gravate trei turnuri. Îl pot folosi în caz de proces lumesc sau bisericesc, deliberare, activităţi proprii, şi la emiterea scrisorilor pentru delegaţi, conform obiceiurilor statului şi ale altor oraşe regale.


































....SIGILLUM CIV.... ø 37mm ( 5 mai 1499 – MOL, DL 29088)

Oraşul Cluj  a avut trei matrice sigilare. Prima, folosirea căreia se poate urmări până în anul 1375, când probabil s-a pierdut. A doua, mai mică, din 1377, când stema oraşului a fost reconfirmată de rege, şi a treia confecţionată în 1480.

Primul sigiliu cunoscut apare aplicat pe o diplomă emisă de breasla blănarilor, în 1369. Rotund, cu un diamentru de 40 mm, legenda cu litere majuscule: + · S · CIVIVM ø DE x CLVSWAR

Embema reprezintă o poartă cu hersă şi trei bastioane cilindrice, prevăzute cu  coronament crenelat. Bastionul din mijloc, mai înalt şi cu cinci creneluri, cele două laterale cu câte patru creneluri. Poate datează din anul 1316, când Clujul a devenit oraş.

După reconfirmarea din 1377, oraşul a confecţionat o matrice sigilară cu un diamentru de 24 mm, turnată. Legenda e gravată, emblema e realizată prin ştanţare. + S ø CIVIVM ø DE  CLVSWAR øø Poarta cu hersă e prezentă, însă cele trei bastioane nu mai sunt cilindrice, şi au câte trei creneluri. Fiecare bastion are câte o fereastră înaltă, în formă de dreptunghi.

La 2 iulie 1405, Sigismund de Luxemburg ridică Clujul la rang de oraş liber regal,  reconfirmă din nou emblema oraşului şi declară că toţi locuitorii regatului, fără excepţie, sunt datori a recunoaşte că documentele care poartă sigiliul oraşului Cluj au aceeaşi putere de adeverire şi forţă judiciară ca şi documentele prevăzute cu sigiliul oraşului Buda.

În 1480 oraşul e nevoit să  confecţioneze o a treia matrice sigilară, înlocuind încă o dată pe cea pierdută. (În 1488 conducerea oraşului aduce o hotărâre,  prin procedură civilă,  prin care se stabileşte - paragraful 3 - ca pecetea Clujului să fie sub permanenta pază a  opt  juraţi.)
























Tiparul sigiliului  a fost confecţionat din placă de argint, cu un diametru de 40 mm şi 4 mm grosime Pe spatele tiparului figurează  anul 1480, dar a fost ştanţat, probabil, în secolul al XVI-lea (în secolul al XV-lea cifra 4 se scria altfel).

Amprenta cea mai veche a acestui tipar datează din 27 aprilie 1492 (Viena, Hof und Staatsarchiv), pe un sigiliu atârnat.

vineri, 26 noiembrie 2010

CETATEA ORŞOVA

Documente privind prima reconstrucţie a cetăţii Orşova.






































Nota quod numerus hominum in fossato castri Vrsue laborantium inferius hoc modo continetur

De a ştii, că numărul oamenilor care trudesc în şanţul cetăţii Orşova aşa poate fi cuprins.
(MOL. DL 48024)


În 1371 cetatea Severinului era pe mână voievodului Vlaicu (în actele cancelariei regale: Layk). Pentru a echilibra pierderea acestui punct strategic, Ludovic I este nevoit să reconstruiească cetatea Orşovei. Teritoriile vecine cu  Severinul erau trecute sub puterea fraţilor Heem (Himfi). Benedict, fostul ban de Vidin, a mobilizat forţa de muncă din cnezatele existente în comitatele Caraş şi Timiş, totodată procurând cantitatea de lemn, ciment şi piatră, necesară demarării lucrărilor. Circa 60 de cnezate şi cnezi au trimis un număr de 216 oameni la Orşova.

Item (deasemenea) Karapch XVIIII homines destinavit.(a indicat nouăsprezece oameni)
Item filii Dan de Doboz XVI homines transmiserunt. (au trimis şaisprezece oameni-din apropiere)
Item Johannes, filius Marchii de Dolch, VI homines destinavit.
Item Petrus de Juand I hominem destinavit.

Item de Sarad VII homines venerunt. (din Sarad au venit şapte oameni)
Item de Kaka, Paulus de Lyzkou II homines destinavit.
Item Johannes, filius Philippi de Budun, I hominem destinavit.
Item Dominicus, filius Desew de Bykamezeu, III homines destinavit.

....................

Item de districtu Sebes LXXX homines venerunt
Item de civitate eiusdem XIII homines venerunt
(din oraşul aceluiaşi district)
Item de Karan VI homines venerunt, tamen VII venire debuissent, sed I obmiserunt
(din Karan ar fi trebuit să vină şapte, dar pe unul l-au lăsat din mână)
Item Dionysius, filius Pauli, et Georgius, nepus archiepiscopi, II hominess destinaverunt.
(Dionisie, fiul lui Pavel, şi Gheorghe, nepotul arhiepiscopului, au indicat doi oameni)
................

Item Johannes, fîlius Nexe, de kenezyatu suo, Purhuna vocato, I hominem destinavit.
(Ioan fiul lui Nexe, din cnezatul său, pe nume Purhana, a indicat un om)
.................
Item magister Petrus de Machedonia VI homines destinavit
(magister Petrus de Machedonia a indicat şase oameni )

............
În total: 316 oameni





































Dar la data de 22 mai 1372 regele suspendă orice lucrare la Orsova, până când organul legislativ suprem al ţării nu ia vreo decizie, fiind vorbă de o lucrare privind securitatea regatului. Ludovic dă dispoziţie lui Benedict Heem să oprească lucrările la cetate, dar să păstreze materialele şi să fie gata oricând pentru reînceperea reparaţiilor (şi îl invită la un „colocviu”  cu împăratul romano-german, la Trenčín, pe 20 iunie)


Magistro Benedicto filio Pauli filii Heem, comiti Temesiensi

Lodovicus dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etc., fiendi nullatenus
Fidelitati vestre mandamus, quatenus constructionem castri nostri novi in Orsva fiendi nullatenus inchoetis, vel si iam inchoassetis, tunc obmittatis quia hoc cum consilio et deliberatione baronum nostrorum facere intendimus. Sed ligna, cementum et lapides ad locum dicti castri sagacius et sollertius quam hucusque fecistism faciatis deferri, ut ex abrupto et celeriter opus dicti castri perficere possimus. Ceterum sciatis quod nos die dominico proximo ante festum Natavitis beati Johannis Baptiste nunc affuturum colloquium in Trinchinio cum imperatore habebimus, ad quod colloquium et diem ad nos in dictum Tricinium modis omnibus veniatis. Datum in Damas (1), sabbato proximo post festum Pentecostes.”
  
(MOL, DL 47953)


 

Deşi Peter, fratele lui Benedict Heem, era maior castri (varnog) în districtul Orsova, documentele ne arată că aprovizionarea şi supravegherea cetăţii Orşova îi revenea soţiei lui Benedict (Heem era plecat, împreună cu Voievodul István Lackfy, la Padua, la prinţul Francesco Ferrara). Dispoziţiile regale sunt adresate ei.

Nobili domine Consorti magistri Benedicti quandam bani, comitis Temesiensis

Lodovicus dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etc.
Nobilitati tue committimus, quatenus fruges ad castrum nostrum Orsua, ubicunque invenire poteris, sufficienter transmittas et aliud non factura. Datum Bude, in die medie Quadragesime” – Încredinţăm domniei tale a găsi (calea) cum vei putea, să trimiţi suficiente alimente (recolte) cetăţii noastre Orsua şi altfel să nu faci. Dată: Buda 23 martie 1373 ( Regesta: Kállay)
































Nobili domine Consorti magistri Benedicti filii Heem...
16 martie 1373 (MOL, DL 52208)


Pentru a împiedica importul de sare din Transalpina, soţia lui Benedict Heem să accepte ca omul trimis de magistrul Sarachenus să stea la Orsova. Dacă reuşeşte să cadă de acord cu magistru Sarachenus, atunci să-i îchirieze vama de la Orşova.

……………..


1.. Dömös, locul de reşedinţă preferat de regii arpadieni.



Asediul cetăţii, 1738 (1. Fortul Elisabeta)
(Foaie volantă editată la Amsterdam, de Reiner şi Josua Ottens, în anul 1738 – Budapesta, Biblioteca Naţională Széchényi)

joi, 25 noiembrie 2010

S. CIVITATIS · DE · TEMESVAR

Sigiliul medieval al oraşului Timişoara




































Sigiliul medieval al oraşului Timişoara  (ø 36 mm)
(Publicat pentru prima oară: Pietro Sella: I sigilli dell'Archivo Vaticano. I. Citta del Vaticano, 1937)





Predarea Timişoarei, la 27 iulie 1552, s-a încheiat într-o baie de sânge. Conform condiţiilor capitulării, garnizoana cetăţii iese prin poarta Lipovei. Turcii provoacă incidente (l-au tras jos de pe cal pe Endre Tomori, aprodul lui István Losonczi). De la lupte se ajunge la măcel. Comandantul cetăţii István Losonczi, vicecomitele Farkas Batthány şi Alfonso Perez, comandantul mercenarilor au fost decapitaţi.

„Deoarece căpitanul cetăţii Lipovei a călcat în picioare învoiala, şi osmanii au procedat la fel în acest război, pe timişoreni i-au ucis şi au ocupat cetatea...Timişoara e reşedinţa paşei şi în elayetul său sunt 59 de ziamet şi 290 de tezkeresiz, de regulă, împreună cu dsebeli,  are 7800 de soldaţi. Cu oamenii paşei are 10000 de înarmaţi.....Această cetate stă în mlaştina râului ca o broască ţestoasă, cele patru picioare, cele patru bastioane mari, ...nu e nici din cărămidă nici din piatră, este o fortificaţie făcută din buşteni groşi de stejar. Palisada ei arată parcă ar fi un zid subţire. Meşterul iscusit a făcut  acest gard din viţă sălbatică, din gips şi var, a construit o cetate albă.....Din cauza tunurilor din cetatea interioară şi a celor aşezate pe platforma bastioanelor nimeni  nu se poate apropia de cetate,  şi mai greu ar fi să incendieze palanca.....Grosimea zidurilor este de 50 de picioare, în unele locuri are chiar 60 de picioare.... În total au 200 de tunuri (diferite). Cetatea poate fi înconjurată ...... într-o oră.....Cetatea are cinci porţi;... Cetatea are patru cartiere, în cartierele Azab-kapusi (poarta Azab, spre sud), Khoros-kapusi (poarta Cocoş, spre nord) şi Jali-kapusi (poarta Malului) sunt 1200 de case înalte sau mai joase, toate acoperite cu şindrilă, cu hornuri  ţuguiate, fără curţi şi grădini; construite în formă ciudată, îngustă. În acestă cetate, în afară de coşurile caselor, nu este nici o altă construcţie de piatră; în fiecare casă este sobă. În cetate sunt patru djamii,...Are patru mănăstiri, şapte şcoli elementare, trei hanuri şi patru băi frumoase, dintre care două sunt în partea interioară a cetăţi, lângă Jali-kapusi şi  Su-kapusi (poarta De Apă). În cetate sunt patru sute de prăvălii,... străzile sunt pavate cu scânduri, pavaj nu are deloc, dar nici nu e posibil. Prin cetate trece râul Timiş, în două locuri, apa trece prin filtre de apă, toată populaţia ia apă  şi bea de aici. Fântână nu are deloc. Toate rezidurile ajung în  râul Timiş, şi cu el se duc. În această cetate sunt hambare şi cafenele.....(1)  (Evliya Çelebi, 1660)
Timişoara, fosta reşedinţă regală, a devenit un oraş de provincie, turcească.
Justus van der Nypoort: Timişoara turcească.
(Geometrie, A. E. Burckhardt Birckenstein, Viena, 1686, ilustraţia nr.19)

La Timişoara nu a supravietuit nici un document scris din vremea ocupaţei. Mult timp nu a fost cunoscut  sigiliul medieval al oraşului, până cănd, în anul 1841 în Arhivele Secrete ale Vaticanului s-a găsit  scrisoarea  lui  István Hertzeg, praetorul catolicilor din Timişoara. (2) În scrisoare, comunitatea creştinilor din oraş îşi exprimă regretul faţă de moartea călugărului ilir Bonifaciu, şi cer papei Grigore al XIII-lea un învăţător care să cunoască limba maghiară.
























Scrisoarea praetorului din Timişoara, 8 martie 1582 (AA. Arm. I—XVIII. 1851, Lettera)

Matricea sigiliară, în stare foarte uzată, a avut gravat pe ea textul:

S: CIVITATIS=DE:TEMESVAR

Emblema, cu siguranţă, reprezenta stema oraşului: un dragon înaripat cu coadă de şarpe, scuipând foc, cu capul întors spre două triunghuri (extrem de greu de interpretat heraldic). Se mai poate observa o dardă, îndreptată spre gâtul dragonului. Dacă luăm în calcul uzura matricei sigilare, cele două triunghiuri pot fi ceea ce a mai rămas din silueta unui luptător, coiful, platoşa ori scutul. (Levéltári Közlemények, 46.) Textul legendei conţine litere care au  elemente stilistice conforme sfârşitului secolului al XIII-lea. (Dr. Kubinyi András) 























Prima stemă a unui oraş (cunoscută pe bază de document) din Regatul Ungariei, datează din 1369 şi a fost dată Cassoviei, iar Clujul are stemă din 18 mai 1377. Deşi bogate, cu succes negustoresc, nu depăşeau în importanţă (politică şi administrativă) oraşe ca Alba Regia (locul de încoronare şi înmormântare al regilor Ungariei), Estergam (sediul arhiepiscopului) sau Timişoara, care în perioada 1315-1323 a fost reşedinţă regală, şi a rămas mai departe cel mai important oraş privind securitatea graniţei de sud-est al regatului. Logic este imposibil să nu fi avut sigiliu şi stemă  înaintea Cassoviei.

De la începutul anilor 70, se consideră (deşi nu există niciun document scris sau alte dovezi indirecte), că acest sigiliu-stemă ar fi fost dat oraşului Timişoara de regele Ludovic I, cel târziu în vara anului 1465. (Szabolcs Vajay)

.....................................


1. În 1551, la 4 decembrie, cu scrisoare de liberă trecere, Ulama paşa predă cetatea Lipovei şi garnizoana  turcească părăseşte oraşul, dar trupele lui Menyhért Balassa au atacat coloana. Turcii s-au răzbunat anul următor.

ziamet - moşie dat spahiilor, cu un venit anual de 20-100 de mii de akce
tezkeresiz - moşie dat micilor funcţionari
dsebeli – călăreţ cu armură uşoară, plătit de prorietarul unui ziamet sau tezkeresiz. (1 dsebeli, la un venit anual de 3000 de akce)

2. Castelul Huniazilor (reşedinţa paşei) şi o biserică catolică au fost cele două construcţii medievale, care au supravieţuit. Biserica se afla în cartierul Su-kapusi (poarta De Apă), avea o capacitate de cca. 500-600 de persoane, cu un pleban franciscan. Aici aveau parochie şi negustorii raguzeni care trăiau în Timişoara.

Die Catholische Kirchen stehet in der Vorstatt nicht weit von den Wasser Thor in einem engem Gässlein, ist mit einem vorhoff und Heüssern umgeben, undt wohnet daneben ein Franciscaner. Es ist dieselbe in der grosse, das auff Wenigste 5: a 600: Persohnen hinein können” (Henrik Ottendorff, 1663)

(Bula papei Bonifaciu al IX-lea, din 1 iulie 1402, pomeneşte despre trei biserici existente în Timişoara, închinate Sfântului Eligius, Sfântului Gheorghe şi Sfintei Fecioare Maria - Monumenta Vaticana historiam regni Hungariae illustrantia I/IV, 1889)

De moartea franciscanului aflăm şi din raportul unui comerciant raguzan.(Acta ecclesiastica Bosniae) A murit la Timişoara, în 1581, în  timpul  unei vizite pastorale.

miercuri, 24 noiembrie 2010

ISTORII MĂRUNTE

Un episod prea puţin cunoscut din trecutul cumanilor.


Protestatoria pro Paulo filio Iwanka facta.
Scrisoare de adeverire, emis de magistrul Ladizlaus, prepositus de Tytul (MOL, DL 101894)




Conflictul între Carol de Anjou  şi Basarab a izbucnit în anul 1324, când voievodul transalpin, în oarecare măsură dependent  de coroana ungară, a ocupat Banatul Severinului.(1) Magister Martin fiul lui Bugar, comite de Scylag (Sălaj) fusese trimis în repetate rânduri la Basarab „pluribus... nostras legationes ad Bazarab woyuodam nostrum Transalpinum”. Presupun fără succes, fiindcă în toamna anului 1324, regele conduce personal o expediţie militară în Transalpina. (2) Basarab recunoaşte suzeranitatea lui Carol, dar  se pare că Banatul Severinului rămâne pe mâna voievodului. Conform documentelor vremii, această victorie îndoielnică a declanşat aprinse dispute în rândul supuşilor din Regatul Ungar. Fiul comitelui cuman Parabuch, contrar „opiniei publice”,  îl preamărea pe Basarab (a dat curs chemării sângelui ?).

La data de 18 iunie 1325, magistrul Ladizlaus, prepositus de Tytul (azi Titel, Vojvodina), secretar, notar şi comitele capelei regelui (comes capelle domini regis), profesor în arta ştiinţelor medicale (artis medicine scientieque professor) adevereşte, că s-a prezentat în faţa sa Paulo, fiul lui Iwanka de Vgal (3) pentru a protesta.

În data de  9 iunie 1325, Stephanus, fiul comitelui cuman Parabuch,  în  cadrul unor discuţii, îl defăima pe regele Carol, susţinând că puterea regelui nu echivalează cu puterea infidelului Bazarab, şi l-a preamărit pe acesta. El, Paulo, a combătut aceste argumente şi l-a mustrat verbal pe Stephanus pentru aceste vorbe de infidelitate. Ca urmare a admonestării, cu mai mulţi complici înarmaţi, Stephanus l-a atacat  în noaptea de 17 iunie, şi l-ar fi omorât cu siguranţă, dacă el nu ar fi reuşit să îl rănească.

„....quia Stephanus filius comitis Parabuh Comani in quindenis Penthecostes anno domini M CCC XX quinto preteritis dominum nostrum Karolum dei gratia illustrem regem Hungarie delaudasset et Bazarab Transalpinum sancte regié corone infidelem in preiudicium regalis pietatis eo modo, ut ipsius domini regis potentia potentie ipsius Bazarab non in aliquo posset contraire et equari, conlaudasset, predictum Stephanum filium Parabuh verbis correctibilibus de tali prolatione verborum suorum arguisset et nisi per aliquos consocios suos prohibitus extitisset, mox mala sibi que potuisset, ratione talium illicitorum et infidelissimorum verborum suorum inferre voluisset. Demum prelibatus Stephanus filius Parabuh pro talibus factis suis lucesscente ad nonum diem ipsis quindenis Penthecostes proxime sequentem quibusdam complicibus suis sibi adiunctis medie noctis tempore manibus potentiariis et armatis ad eum venisset et nisi iuvamine divino interveniente ipsum Stephanum vulnerando sibi precavere potuisset, precogitata malitia et rancore ipsum occidere voluisset” 

(Stephanus moare în urma rănilor primite, cumanii vor răzbunare, însă regele ordonă de la Visegrád  “pace eternă” şi împăcare între părţi, iar Paulo fiul lui Iwanka de Vgal este obligat să plătească comitelui cuman Parabuch suma de 50 de mărci. O marca ad pondus Hungariae=233.3533 gr. Ag.)


..............................................
1. Şirul Banilor de Severin se întrerupe în anul 1324. Până în anul 1330 nu mai este menţionat, ca ocupat, acest titlu.

2. Despre evenimentele petrecute în timpul expediţiei foarte puţine date au supravieţuit. A fost „penurie” de cai ?.., fiindcă un participant la această expediţie, Ladislaus fiul lui Ioannes din Balcani, a fost dat în judecată pentru că, în timpul luptelor, a furat calul lui Michael de Zelemer. (MOL, DL  2814)

3. Paulo, fiul lui Iwanka de Vgal în anul 1347 figurează ca stolnic (asztalnok) şi castellan de Gymus (Ghimeş)



marți, 23 noiembrie 2010

DAN VOIEVOD II

Dan la şnov,  însoţit de fiul regelui João al Portugaliei.


































Privilegiu acordat braşovenilor. Ioan Dan Voievod. 23 octombrie 1423
(MOL,DL 43569)

Dan participă la campaniile militare din Transilvania, însoţind armatele otomane. (1) Reprezentanţii stărilor din Transilvania se reunesc la Turda (prima Dietă), şi, ştiind că nu pot conta pe Sigismund (acesta fiind implicat în război contra husiţilor), hotărăsc ca fiecare al treilea nobil şi fiecare al zecelea ţăran să fie chemat sub arme. Dar insurecţia nu va mai avea loc, Sigismund încheie armistiţiu cu turcii, iar Dan depune jurământ de vasalitate regelui ungar. (Das Leben König Sigmunds von Eberhard Windecke, 1886)

În scurt timp Dan va fi alungat, şi intervenţia turcilor duce la înscăunarea lui Radu Prasnaglava. Sigismund recheamă grosul armatei sale, care staţionează în Moravia, şi oastea, sub conducerea lui Pipo de Ozora, după data de 23 aprilie 1423, va pleca spre Transalpina.(2) Lui Dan i s-a restituit Voievodatul „Daan Vaivoda in Dominium huiusmodi sui Vaivodatus, votive restitutus,..”

Aceste intervenţii militare, pentru repunerea lui Dan pe tronul voievodatului său, se vor repeta şi în anii următori.


















La 4 aprilie 1425 Sigismund interzice utilizarea în Transilvania a monedelor emise de către Dan, şi îl avertizează pe voievodul muntean pentru calitatea slabă a acestora - diferenţa dintre valoarea intrinsecă a acestor monede şi valoarea impusă de către Dan, nu mai putea fi susţinută în  afata graniţelor Transalpinei.
(Arhivele Statului Brasov, Privilegia et instrumenta publica - U 464)

În aprilie 1425 Dan domneşte efectiv, dar în vara anului următor  se vede obligat, din nou, să caute spijinul lui Sigismund, şi fuge în Transilvania. Solicită fonduri regelui pentru a alcătui un corp de 600 călăreţi sau pedeştri munteni cu leafă (1 perper pe zi, pentru un călăreţ sau pentru trei pedeştri). Sigismund în septembrie 1426 vine la Lipova, unde  va emite un decret privind sprijinul acordat voievodului Dan: 1000 de ostaşi munteni, din care 100 călăreţi, vor fi plătiţi din vistieria regală, şi cheamă nobilimea, saşii şi secuii la insurecţie, să pătrundă imediat în Transalpina. La data de 5 noiembrie 1426 dispune ca János Geréb de Vingárt şi magistratura sibiană asigure securitatea personală a lui Dan, să  pună la dispoziţia voievodului o gardă de corp. Anul Nou îl petrece la Braşov, dar în ziua de 25 ianuarie 1427, Sigismund este deja  în tabăra de la Rosno (Râşnov), împreună cu  fiul regelui João al  Portugaliei, cu voievodul Dan, şi cu toţi baronii din regatul Ungariei. Armata regală e sub conducerea lui János de Maróth, ban de Macsó. (3)



































Scrisoarea lui István Rozgonyi, comite de Győr, dată la Râşnov (MOL,DL 80077) Sigismund e la Rosno, în compania „illustrissimum principem dominun regem Portugalie simulcum famoso Dan parcium Transalpinarum voivoda et omnibus baronibus regni Hungariae... Sigismund nutreşte mari speranţe în legătură cu  această campanie, speră că îl vor captura,  îl vor putea ţine în captivitate pe „infestum... infidelem Radul Pracznaglava” şi dacă vor reuşi să treacă Dunărea îngheţată, vor respinge turcii „usque portum Maris - până la portul Mării.

Triumful lui Sigismund durează puţin. În mai 1427, pe tronul Transalpinei îl găsim din nou pe Radu Prasnaglava. De data aceasta, în  ajutorul lui Dan, regele îl trimite pe Albert de Nagymihály, priorul de la Vrana, cu 225 de suliţaşi. Sigismund cu oastea regească aşteaptă la „Hozzimezzii” (Câmpulung). Dan învinge şi la sfârşitul lui iulie ocupă din nou tronul Transalpinei (László Blagay, care a participat la aceste lupte, este recompensat  de către rege, la Câmpulung, la 27 iulie 1427 - Fejér: Codex diplomaticus...X/VI. 876)





























Fernão Lopes: Cronica  regelui João I
(Arquivo Nacional da Torre do Tombo)

Vladislav (viitorul Vlad Dracul), un alt fiu al lui Mircea, care din 1396 trăia la curtea lui Sigismund, în primăvara anului (înainte de finele lunii februarie) 1430 a fugit cu întreaga sa suită. ”Laykone, filio olim spectabilis ac Magnifici Merche Waywode partium nostrar. Transalpinarum, in curia nostra educato...furtim et clandestine effugiente..cum Vayvodis ac cunctis suis eotunc sequacibus. - Laykone (Vladislav) fiul  fostului Merche (Mircea) respectabilul şi măreţul voievod al părţilor noastre transalpine, educat la curtea noastră,.. pe furiş şi clandestin a fugit cu voievozii lui şi cu toţi cei ce-l urmau. (Scrisoarea de donaţie a regelui Sigismund, pentru castelanul de Wywar. - Fejér: Codex diplomaticus... X/VII. 219)

Fugarii sunt prinşi aproape de hotarele Poloniei, au fost duşi din nou la curtea regală, dar Vladislav, cu ceva timp mai târziu, reuşeşte să plece la Constantinopol. Presupun, ajutat de o partidă de boieri, Vladislav izbuteşte să-l ia prizonier pe Dan.

În  aprilie 1431 Sigismund e la Norimberga (Nürnberg), Vladislav se prezintă în faţa lui, şi regele află că voievodul Dan a fost decapitat.


 
Nürnberg, 1493 (Hartmann Schedel: Liber Chronicarum, folios 99v-100r, Museen der Stadt Nürnberg)

Regele Albert, la data de 9 octombrie 1439 dă dispoziţie trezorierului Ladislao Thythews să-i plătească lui Basarab, fiul răposatului Dan voievod, din banii (dările) cumanilor şi ai iaşilor, suma de 600 de forinţi de aur.

„ Nos Albertus dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croatie etc. Rex et dux Austrie tibi fideli nostri manifico Ladislao Thythews de Bathmonostora summo thesaurario nostre maiestatis firmissime precipimus et mandamus, quatenus  visis presentibus, de pecunii Comanorum et Philisteorum nostrum erga te habitis, fideli nostro Basarad filio Condam Daan wayvode Transalpino, sexingentos florenos auri dare et assignare, ac ipsum de aisdem realiter expedire debeas ad rationem nostre maiestatis, et aliud facere non ausurus, presentes autem facta prescriptorum florenorum auri assignatione pro tui erga te reserves expedicione.
Datum in Zond, in festo beati Dionisii martiris, annodomini M CCCC XXX nono.



Scrisoarea regelui Albert, către trezorierul Ladislao Thythews. 9 octombrie 1439
(MOL, DL 80699)

.............................................

1. Mychael, abatele mănăstirii cisterciană de la Cârţa,  în scrisoarea sa de demisie, aminteşte de atacurile turcilor, la care au participat şi ostaşi înarmaţi din Transalpina :.”...et a Turcis et a Valachis ac aliis crucis Christi inimicis.... dictum monasterium nostrum pluribus vicibus fuerat combustum et desolatum..”
(Ludwig Reissenberger : Die Kerzer Abtei.Mit zahlreichen Illustrationen. Hermannstadt 1894. )

Atacatorii au incendiat şi demolat o parte din vechea mănăstire. În 1427 Sigismund de Luxemburg le cerea sibienilor să efectueze reparaţiile necesare.

2. Dan va domni până la începutul anului 1431, cu întreruperi datorate lui Radu Prasnaglava, care se bucura de sprijinul constant al lui Murat al II-lea. Despre prima intervenţie armată a trupelor ungare, în spijinul lui Dan, aflăm din scrisoarea lui Péter Perényi, judex curiae regiae, care amână un proces, fixat la 1 mai 1423, pentru data de 8 noiembrie, fiindcă pârâtul a plecat cu armata în Transalpina „in regium exercitum versus partes Transalpinas forent profecturi”.

„..nostre...familiaris magnifici Piponis de Ozora comitis Themesiensis, versus partes nostras Transalpinas „ – (Scrisoarea lui Sigismund din data de 23 aprilie 1423.)

3.Sigismund emite un regulament privind comportamentul soldaţilor. Pentru prima dată sunt menţionaţi arbaletieri în oastea lui Sigismund, şi o „achiziţie publică” pentru armată: o câblă de orz, secară sau ovăz = între 25 şi 31 de denari, fân (pentru o zi) = un denar, o gâscă= 5 denari, o găină = 3 denari, şi interzice vânzarea-cumpărarea sării străine.


vineri, 19 noiembrie 2010

DAN VOIEVOD I.

Ani de ameninţări.


































Sigiliul voievodului  Ioan Dan (1423)


„Plecând din Bavaria, ţara mea iubită..(...) Am ajuns, cu armata regelui Sigismund, în Turcia.(1) Apoi am fost şi în cele două  mari  aşezări  a Wallachiei; una se numeşte Agrich (Curtea de Argeş), cealaltă Türckisch (Târgovişte). Un oraş la Dunăre se numeste Ubereil (Ibrail-Brăila), aici  vase comerciale aduc mărfuri din ţări păgâne. Trebuie menţionat, că populaţia Wallachiei Mari şi Wallachiei Mici mărturisesc credinţa creştină. Au limba lor proprie (vnd habent och ein besunder sprach). Nu-şi tund barba şi părul, (...) Am fost şi în Walachia Mică (Oltenia de azi, până în  secolul al XVI-lea, şi nu Moldova!) şi în Sybenbürgen. Aceasta este o regiune nemţească (das ist ein dütsch land), a cărei capitală se numeşte Hermenstat; şi în Burtzenland (Ţara Bârsei) cu capitala la Brassaw .”(2)

(Memorialul de călătorie : Reisen des Johannes Schiltberger aus München in Europa, Asia und Afrika von 1394 bis 1427, München,1859)


Harta Balcanilor. Codexul Taccola (Paris, Bibliothèque Nationale)
Reprezintă situaţia politică din Balcani, înaintea căderii Constantinopolului (pe zidul oraşului este arborat steagul cruciaţilor)


Într-o psaltire de la Hilandar se află o scurtă notă cronicărească, în dreptul anului 6928 (1420) scrie: ”a luat sultan Amirat  Vlašku zemlju”. Deşi numele sultanului pare greşit, fără îndoială este vorba de campania otomană declanşată în primăvara anului 1420 (3), condusă personal de către sultan, pe un front foarte larg.

Ciocniri armate dintre creştini şi turci au avut loc şi în anul 1419, mai ales, în împrejurimile cetăţii de la Severin, porţiunea cea mai expusă atacurilor turceşti. Sigismund de Luxemburg mobilizează armata regală încă de la finele lunii august pentru zona de conflict de la Dunăre. Deşi evenimentele din Bosnia arătau clar neobişnuita putere de expansiune a turcilor, prezenţa oştilor regale în Banatul Severinului a condus, temporar, la imobilizarea a unei bune părţi din efectivele sultanului, la un răstimp de linişte. Dar cu moartea fratelui său Vaclav (al IV-lea), preocuparea şi interesul lui Sigismund se îndreaptă spre „procurarea” coroanei Cehiei. De a nu duce un război pe două fronturi, încheie  pace cu sultanul (4), tolerează  ca Veneţia să pună stăpânire pe ultimele teritorii dalmate, şi pleacă în Cehia, croindu-şi drum până la capitala acesteia cu forţa armelor. Armistiţiul încheiat cu Mehmed (şi reînnoit cu urmaşul acestuia) nu a împiedicat puterea osmană să continuie să acapareze pământuri la nord de  Dunăre.



































Pisanello: Sigismund de Luxemburg
(Paris, Musée du Luvre, Département de Arts graphiques)

 


Turcii pătrund în Valachia, ameninţă Moldova (5), apoi, prin Banatul de Severin, Haţeg, şi  prin  Pasul Bran ajung şi în Transilvania.(6)

În cursul acestor evenimente piere voievodul Transalpinei, Mihail, fiul legitim al lui Mircea (cel Bătrân). Nu ştim în ce condiţii şi-a găsit sfârşitul. A căzut prizonier, fiind apoi executat, sau a pierit pe câmpul de luptă...aceste aspecte sunt încă neelucidate. Nici fii acestuia nu mai sunt menţionaţi în documentele de epocă. (7)

In Codexul Parisinus Graecus 2953 (din secolul al XIII-lea) se află, notate de o mână necunoscută, câteva însemnări ulterioare (în limba greacă) referitoare la evenimentele anilor 1419 – 1438. Sub anul 1420 găsim o scurtă menţiune despre voievodul Mihail, fiul lui Mircea (cel Bătrân).

În anul 1420, (....) începând de la l septembrie, în timpul iernii, primăverii şi verii s-a ivit o mare lipsă de alimente, în Apus şi în Răsărit (...). Mai ales în luna iulie cutremure puternice şi mari (...); apoi a urmat căderea Vlachiei Mari sub turci şi uciderea copiilor lui Mircea voievod, a lui Mihail care trăia ca un destrăbălat, şi a altor copii ai săi”

Cu armata sultanului a venit  şi un pretendent la tronul Transalpinei. Dan, căruia turcii îi „făgăduiseră că-l vor ajuta să cucerească domnia cu sprijinul lui Musulman” (Chalkokondyles)

Terra Transalpina va cunoaşte, în următoarele multe decenii, o perioadă de instabilitate politică. Explicabilă este, în primul rând prin neexistenţa unui cod de reguli pentru succesiunea la tron, la care se adaugă spiritul păturii conducătoare, care organizată„ pe grupuri rivale, era gata oricând să dea sprijin unui alt pretendent. Boierii treceau de la un domnitor la rivalul acestuia, ca în scurt timp să-l părăsească şi pe acesta. „Hiclenia” dregătorilor nu a rămas neobservată pentru cei dinafara . Această carecteristică a conducătorilor politici ai statului muntean o găsim menţionată şi la Chalkokondyles: „..au...legi nu prea bune” În secolul al XVI-lea Nicolai Olahi specifică: Sed, vix  alicubi tutta esse potest regni societas, multo minus in Transalpina, nostra etate…Haec obiter volui inserere, vt mores Transalpinorum essent cognitiores.” – Dar, niciunde nu poate fi sigură o uniune a celor din jurul regelui, mult mai puţin în Transalpina, în zilele noatre…..Am dorit să inserez asta, ca obiceiurile transalpinilor să fie cunoscute.




Bizantium (Biblioteca Universităţii Hebrew din Jerusalem)

.............................................

1.Este vorba despre dramatica expediţie a trupelor cruciate din 1396.

2. Se pare că Johann Schiltberger nu cunoştea denumirea de Kronstadt, dată Braşovului, deşi aceasta apare deja în anul 1355, într-un document emis de capitlul din Sibiu.

3. Ljubomir Stojanović: Stari srpski  rodoslovi i letopisi,1927

Până în mai 1421, sultan a fost Mehmed Çelebi. În cronici, cu numele Amirat, Amurad sau Amurath figurează sultanul Murad al II-lea. 



4. La Oradea, la data de 1 octombrie 1419.(Fejér: Codex Diplomaticus... X/VI, 954)

5. Despre atacul turcilor asupra Munteniei şi a Moldovei la curtea regală polonă s-a ştiut din luna mai. Domnul Moldovei, Alexandru (cel Bun) a trimis mai multe solii suveranului său, regele polon, pentru a cere spijinul acestuia. În cuprinsul scrisorii, din iulie 1420, a lui Władysław  Jagiełło către Sigismund, se face referire la o primă solie care a ajuns la curtea regală polonă de Rusalii (conform calendarului catolic în 1420 a căzut pe 26 mai), o altă solie a ajuns în preajma zilei Sfântului Ioan (24 iunie) şi de ziua Sfântului Iacob (25 iulie). „..circa festa pentecostes, beati Ioannis, et denum sancti Jacobi..”  Trimişii voievodului Alexandru cer ajutor armat pentru a salva teritoriile interioare ale Moldovei.

O altă sursă (Heinrich, Ritter Von Zeissberg: Analekten..., 1870) aminteşte  de o a partra solie: Regele Władysław, aflându-se la Łęczyca, trimisul voievodului modav a fost nevoit să parcurgă un drum mult mai lung, şi a ajuns cu puţin înainte de ziua Sfântului Bartolomeu (22 august) „Statio Walachorum serenissime Woyewode Walaschskego venientium fer.V ante Bartholomaei

Scrisoarea regelui polon ne informează: Uriaşa armata turcească a pătruns în Muntenia, şi până au plecat, cu furie au devastat-o şi au supus-o. Terra Transalpina a fost obligată, prin ameninţări, la depunere de jurământ de credinţă şi la plata unui tribut greu („suorum exercituum potentia terras transalpinas furore referti intrauerunt, quibus vndique peragratis ipsas post multas et inenarrabiles cedes et penurias in totum sibi subegerunt et omagiis fidelitatis ab eisdem seuis comminacionibus extortis tributa et dacias graues receperunt,..”). Lăsând în urmă o garnizoană, turcii au pornit pe Dunăre, la bordul unei mari flote, spre o cetate care se afla în stăpânirea voievodului moldav, pe care o iau cu asalt. În scrisoare figurează doar iniţiala a numelui cetăţii (castrum L.) Poate fi vorba de cetatea Chilia (Licostomo), aceasta fiind deja în componenţa Moldovei mai înainte de anul 1412.
Regele Władysław este la Sandomir, împreună cu Vytauto (Witold), mare duce al Lituaniei, şi va mobiliza armatele de pe teritoriile vecine cu Moldova.

Datum in loco campestri ex opposito ciuitatis Pragensis quinta die Julii

(Archiv für österreichische Geschichte, Band 52/1874)


 

 

 
























Sigiliul lui Witold, mare duce al Lituaniei

(Władysław  Jagiełło şi Sigismund de Luxemburg la 15 martie 1412, încheie  Tratatul de la Lublau, care prevedea partajarea Moldovei, în cazul în care Alexander, Woyeuoda Molduanus nu li s-ar alatura în lupta împotriva turcilor. O parte a Moldovei, Bukowina dictam, vsque ad fluuium Pruth... et forum Jaszkytarg (hodie Jasszi) - Bucovina, până  la râul Prut  şi împrejurimile Iaşiului revin regelui polon, iar Feierwar, alias Bielogorod...  et Kilia cum alia medietate pro Domino Sigismundo et corona regni Hungarie – Cetatea Albă şi Kilia, cu alte jumătăţi, Domnului Sigismund şi regatului Ungariei.  (Fejér: Codex diplomaticus...X/V, 279)












































O listă cu cei invitaţi şi prezenţi la curtea regală din Buda în anul 1412 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv des Österreichischen Staatsarchivs)

Au fost prezenţi, printre alţii: Władysław Jagiełło, regele Poloniei, Đurađ Branković, despotul Serbiei, un prinţ turc, Hervoja Vukšić, prinţ de Spalato (Split), prinţul Ludovic din Brieg (azi Brzeg), prinţi din Teschen şi Troppau (azi Opava), Graf von Cilli, legatul apostolic, archiepiscopul de Esztergam, episcopii de Passau şi Krakovia.


Plan von Troppau in Schlesien.(Arhivele Naţionale Suedeze)

6. În septembrie 1420, la Haţeg, o armată turcă învinge trupele voievodului Miklós Csáki (pierde cea mai mare pare a oamenilor săi) invadează sud-estul Transilvaniei, pradă şi arde Orăştia (după atac oraşul a fost  repopulat).

Despre luptele de la Haţeg şi din Secuime nimic n-am ştii dacă n-ar fi fost amintite într-un act emis de Ladislaus de Chak, la 8 iulie 1421, Cetatea de Baltă:  Blasij, filij Sandrini, filij Lewkews a participat la luptele cu  „Thurcis sub Castro Haczok”, şi a apărat, cu  „preţul sângelui său”, fortificaţia şi turnul de la  Solyomkew (Piatra  Şoimului), situat aproape de râul Olt, care pe vremuri era un turn de veghe a secuilor din Tuşnad (munimentum ac turrim Solyomkew olim Spiculatorum in territorio possessionis Thwsnad Siculorum de Chik prope fluuium Olth vltra syluam dicte possessionis sitam).

(Gróf József Kemény: Diplomatarium Transilvanum, Appendix.V)




Fundanus, 1595 (Budapesta, Biblioteca Naţiolală Széchényi, TR 2838)


Ţara Bârsei are aceeaşi soartă.

Analele Brasovului: „Amurathes II imperator Turcanum terram Barizensem ferro et igne vastat, senatum coronensem abducit residuo populo in arce montis conservato”- Amurathes II, împăratul turcesc, a devastat (a trecut prin fier şi foc) Ţara Bârsei, senatul braşovean  a fost luat (în robie), restul populaţiei a supravieţuit în cetatea de pe munte.

(Johannis Georgii Schwandtner: Scriptores Rerum Hungaricarum Veteres Ac Genuini vol.I.)


7. Obiceiul practicat de Cancelaria domnească de a nu data (cu puţine excepţii) actele emise, împiedică stabilirea cu precizie a momentului când a fost asociat la domnie Mihail. Titulatura sa înscrisă într-un hrisov redactat la 10/27 iulie 1418 e simplă:


Mihai înnoieşte privilegiile oaspeţilor din Cisnădie (Sibiu, Muzeul Brukental, U 459)

 „ Nos Michael vaivoda Transalpinus... universis hospitibus in oppido Heltha... salutem -  Noi  Michael voievod, pentru  toţi oaspeţii din târgul Heltha (Cisnădie) ...salutări.

Mihail întăreşte pentru cei din Cisnădie privilegiile ce le aveau încă de la quondam patris nostri – răposatul nostru părinte. Vechiul act de privilegiu este prezentat de către trimişii oaspeţilor, Jacobus armeanul şi Cristian. Cisnădenii şi oamenii lor, fie ei valachi sau de altă naţie (quod ipsi et eorum homines, videlicet Valachi aut alii, cuiuscunque sint au fuerint conditionis) au dreptul de a-şi paşte turmele pe păşunele voievodului, la fel ca oamenii săi. Dacă s-ar ivi vreo neînţelegere între voievod şi Transilvania (si contigeret nos cum toto terra Transylvana habere querelas aut liters): voievodul păstrează pacea cu cei din Cisnădie, şi le va trimite „săgeata domnească” (cum sagitta nostra) printr-un boier, care le va asigura ocrotire.


Datum Argies, dominica octavorum corporis Christi Anno M°CCCC° decimo octavo. Juon Michael” (conform calendarului catolic 27 iulie 1418)

(Christianus Engel: Geschichte der Moldau und Valachey, Wien, 1794)