marți, 28 iunie 2011

WLADISLAUS DRAGWLYA VII



Scrisoarea lui Maripetrus Pasqual, Maximis Reipub Senatoribus,  5 mai 1462 (Österreichisches Staatsarchiv, Ungarische Urkundenabteilung, U 1147)

La 4 martie 1462 Pietro Thomasi, trimisul Veneţiei la Buda, anunţă Senatul că citise scrisoarea lui Vlad, prin care acesta îl înştiinţa pe regele Mathias despre pagubele pricinuite turcilor: arsese regiunea între Obluciţa (Isaccea) şi Novo Selo „unde cade  Dunărea în mare”, până la Hârşova „care loc e mai jos spre Chilia, la mică distanţă”. „Am ucis bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri......bălţi de sânge îngheţau lângă ruinele negre, Obluciţa, pe unde se trece din Dobrogea în Moldova....”

La Nicolope taie capul subaşei, cucereşte Rahova, şi sunt pustiite Silistra, Cartal, Turtucaia, Finston (Sviştov), Zomonida (Zimnicea), Rahova. Vlad menţionează cu o exactitate înspăimântătoare numărul celor ucişi.  „Turci et Bulgari interempti sunt in numero XXIII m VIII c et LXXXIII, exceptis qui in domibus combusti sun vel quorum capita officialibus nostris non sunt presentata - Au fost 23.883, în afară de cei ce au ars prin case sau ale căror capete nu au fost înfăţişate oficialilor noştri

La 21 martie 1462, un anume Blasiu îl înştiinţează pe Joannes de Zvnye, încasatorul de impozite lucrum camerae din comitatul Sáros (Šarišská stolica/župa, azi Slovacia), că voievodul Dragulia, conform veştilor din Nyred (nord-vest de Balaton) a nimicit 24 de mii de turci. (MOL, DL 70267)

Thomasi  atenţionează Senatul (Buda, 27 mai 1462, orele 20) cu privire la situaţia de la Dunărea de Jos şi transmite date despre o inevitabilă campanie sultanală. Efectivele armatei lui Mehmed al II-lea ar fi în jur de 200000 de soldaţi, din care 20000 de ieniceri - ...persona CC millia....piu de Janissari XX. millia, chi dice el se direza contra el Valacho..” (1), flotila turcească de pe Dunare, pentru a înlesni trecerea trupelor, numără peste 300 de vase.(2) Bineinformatul Thomasi aminteşte şi posibilul loc către care tinde să ajungă sultanul: Belgradul sau Transilvania – De Turchi per diverse vie si da Belgrado, como da Transilvania se intese..

Cît priveşte pe Vlad, a reuşit să strângă 22000 de oşteni – „ da  XII anni in suxu – de la vârsta de 12 ani în sus,  a trimis femeile şi copii în munţi – Dice etiam, che el Valacho haveva mandato suxu a monti tute femine et puti - aşezările de pe cursul Dunării au fost evacuate şi arse. Vlad veghează fluviul - “se haveva posto alla guardia de le rive del Danubio

Navă de război, 1486 (Breydenbach, gravură în lemn)

Serenissime Princeps etc, ect. Poiche hoggi scrissi ala Celsitudine Vostra, ma ha dicto el Reverendissimo Signor Vescovo de Varadino per parte de questo Signor Re, come per la via di Servia la Sua Maesta e advisata el Turcho cum lo exercito esser giunto a Sofia de Bulgaria. Meraviasse la Maesta Sua et tutti altri, che dal Valacho niente se habi. Questa nova, come la ho, cussi la scrivo ala Sublimita Vostra. Bude XXVII. Maij hora prima noctis. (Al doilea raport al lui Thomasi despre venirea oastei turceşti)


Serenissime Princeps et Excellentissime Domine etc. etc. Dapoi seritte le alligate et retenute de ordine di questa Regia Maesta fino quest hora, sono messi et littere al Reverendissimo Vescovo de Varadino dai lochi suoi confini ala Valachia peri quali e avisato; el Turco personalmente con el resto dele exercito bombarde et tutti munitioni esser intrato in Valachia et che la fama e spaziata quella impresa vol vegnir contro Belgrado. Non so, quello piu oltra me deba dire, salvo pregar Dio, che ajuta christiani, per che grandemente e da dubitar, che le forze del Valacho con la Transilvana non potrano prevalersi dal turco. Di quello succedera, la Serenita Vostra sara avisata. La qual Idio vogli con la Santita de Sommo Pontfice instar le provisione le quale, benche sia da dubitar in tempo non possi supplire al bisogno. etiam il conforto summamente giovara. Gratie Vestre Sublimitatis me humilime commendo. Buda XV. Junij 1462. (Raportul lui Thomasi despre situaţia din Transalpina şi capacitatea redusă de rezistenţă a voievodului)


































Pilat din Pont, cca. 1465/80 (Ljubjiana, Narodna galerija)

Chiar şi la Buda a făcut senzaţie – scrie veneţianul-  faptul că Vlad nu ceruse nimănui ajutorul. Ceruse. Regelui Mathias, cu toate că această cerere este mai degrabă un mesaj de atenţionare: dacă Transalpina cade, şi Transilvania se va confrunta cu o ameninţare. „ o viri Pannones,...verum continuo arma hostilia ad vos circumferet, nec dubito quiu maxima hinc pericula vestram regionem incolentibus immineant.- o bărbaţi pannoni... îndată vor năvăli cu război asupra voastră şi locuitorii ţării voastre vor avea de suferit nenorociri foarte grele din partea lor” (Chalcocondylas, Corpus Scriptorum Historiæ Byzantinae. Bekker, 1843 Bonn, l.IX, 508) Din răspunsul Consiliului Veneţiei (1462, die 16 Junij, Sapientes Consilij Quod Magnifico Domino Ladislao Vexen,..) ştim că diplomatul lui Mathias, László Vezsényi  a înştiinţat dogele Cristoforo Moro despre faptul  că “ Vajvoda quotidie hic sollicitat ut adjuventur, quia solus tantos impetus sustinere non valet. -  Voievodul  în fiecare zi solicită să fie ajutat, fiindcă nu va putea susţine singur o năvală atât de puternică

Mathias se urni greu. La 15 iulie el era tot la Buda, iar Nigrae Pogdanium principe (Ştefan cel Mare) profitând de situaţie „ missis legatis hortabatur regem Mechmetem ad bellum inferendum Blado  – trimisese ambasadori la regele Mehmed, îndemnându-l să pornească război împotriva lui Vlad. (Chalcocondylas, Corpus Scriptorum Historiæ Byzantinae. Bekker, 1843 Bonn, l.IX, 506)


































Martiriul Sfântului Andrei, cca 1465/80, Maria am Gestade Kirche  (Österreichische Galerie Belvedere, Museum mittelalterlicher Kunst in der Orangerie, Wien)

Când a sosit primăvara anului al 866-lea (1462) steagurile biruitoare fluturau în direcţia Iflakului....vitejii lăncieri, dezintegratori de oşti, trecând apele Dunării..., pământul Iflakului era glorificat prin prezenţa sultanului...” (Tursun bey)

................................................

1. Ar fi a doua ca mărime după aceea care asediase Constantinopolul la 1453 -..”secundum magnitudine ei quem contra Byzantium ductarat... –  circiter viginti quinque myriades hominum”- circa 250000 de oameni: Chalcocondylas (Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae. Bekker, 1843 Bonn, l.IX, 505) şi Ducas (Hist. Byzantina, l. XLV, 155). Fessler (Geschichte von Ungarn. V, s.90) în schimb vorbeşte de 150000 de oameni.

2. 25 de trireme şi 150 de alte vase (Chalcocondylas)

3.Thomasi aici confundă două atacuri: ofensiva paşei Mahmud din mai şi atacul sultanului.

luni, 20 iunie 2011

SÂMBĂTA DE SUS

„... în atenţia Comisiei Naţionale pentru Monumente de Artă...”
(Lajos Petrik, septembrie 1897)

Împăratul Iosif al II-lea, prin Ordinul publicat la 26 ianuarie 1782 (1), a decretat dizolvarea ordinelor călugăreşti contemplative care nu practicau o activitate utilă (adică nu aveau sarcini didactice, de formare, pregătire sau de îngrijire a bolnavilor). Aşa s-a desfiinţat Ordinul de Kamaldul, Ordinul capucin, carmelit, clariselor, benedictin, cistercian, dominican, franciscan, dar şi ordinul paulinilor sau al premontreilor. În total, au fost închise 134 de mănăstiri de călugări şi 6 de maici (din cele 315 funcţionale), cu 1484 de călugări şi 190 de călugăriţe. Averile mănăstirilor au fost administrate mai departe de Fondul de Cult al Camerei Aulice a Ungariei, iar bunurile au fost vândute la licitaţie, sumele astfel obţinute fiind folosite la înfiinţarea noilor biserici şi parochii.  Au fost înregistrate (10 octombrie 1782) toate veniturile, bunurile acumulate de Biserică şi puse sub controlul Fondului de Cult, departamentul ecclesiasticum oeconomicum bonorum.

În 1785 generalul Preiss dărâmă mănăstirea Sâmbăta de Sus din ordinul Vienei. Biserica este lăsată să se ruineze, în această stare a găsit-o Lajos Petrik în vara anului 1897.

Planul bisericii desenată pe marginea unei fotografii (vara anului 1897)


.........................................

1.  MOL, C 13, Helytartótanácsi Levéltár: Benigna mandata. Mikrofilmtár, 27.971, tekercs 0726-0733 

sâmbătă, 18 iunie 2011

SECVENŢE ISTORICE

Sag  wo die Soldaten sind, ...

Ofiţerii Batalionului 7 Pionieri (Budapesta, 1919)

Ofiţerii Regimentului 10 Roşiori 


































Comandamentul Brigadei 13 Infanterie (în faţa ParlamentuluiUngar)


Secţia telegrafie fără fir

 Personalul serviciului intendenţei Diviziei a7-a

Regimentul 10 Roşiori, în cazarma Tüzér Laktanya (Cazarma Tunarilor)
Trenul regimentar al Batalionului II din Regimentul 15 Infanterie în cazarma de la Újpest.

Divizia 1/8 Obuziere. Bateria Tun 120 (scurt francez)
Ofiţerii Diviziei 1/8 Obuziere

Divizia 1/8 Obuziere. Bateria Obuziere 105 (Krupp)
Regimentul 4 Artilerie. Tunuri pe Câmpul Rákos


Ofiţerii Brigadei 7 Artilerie


Ofiţerii Brigadei 12 Artilerie 


Brutăria de campanie la lucru

Batalionul 7 Pionieri (escortarea a doi bolşevici)
Ofiţerii Regimentului 4 Artilerie

Divizia 1/8 Obuziere, în cazarma Ferenc József

Regimentul 22 Artilerie, în cazarma Andrássy


Brutăria de campanie (cuptoarele)

Personalul Serviciului Poştal al Diviziei a 7-a

Ofiţerii Ambulanţei
Diamandy la Rákospalota

Bucătăria Batalionului I din Regimentul 15 Infanterie 


Răniţi. Ambulanţa Spitalului Militar nr.1 din Budapesta

Regimentul 10 Roşiori

Secţia telegrafie fără fir

Duminică după-amiază, în data de 3 august 1919, armata română staţiona încă pe Câmpul Rákos. Solicita categoric ca primarul  Ferenc Harrer şi un membru al guvernului Peidl să declare în scris, predau Budapesta. Primarul, însoţit de László Sajó (directorul administrativ al Căilor Ferate Orăşene Unite), pentru a demonstra neutralitatea delegaţiei, în lipsa unui steag alb, a sosit la întâlnire  fluturând o faţă de masă. (Întâlnirea a avut loc lângă clădirea fabricii de surogat de cafea, Calea Külső Jászberény) Între timp însă, dinspre Kispest, generalul Ruscescu a intrat în oraş, şi s-a instalat la Hotelul „Regele Ungar”. În această situaţie confuză  primarul Harrer, prin tactică, rezistenţă şi sprijin din partea colonelului Guido Romanelli (şeful misiunii italiene de la Budapesta) s-a văzut salvat de a mai semna vreo declaraţie prin care „chema în ajutor” armata română. (A doua zi, la 4 august, din partea română a mai fost o încercare în acest sens. Colonelul Constantiu s-a  întâlnit cu Harrer la răscrucea Calea Fehér – Kerepesi.) 

Colonelul Guido Romanelli

„ Nr.document:8
Tip document: HD.24. însemnări. Strict confidenţial. Secret.
Paris, 5 august 1919
.......................

HooverCu o jumătate de oră înainte de consfătuirea noastră de azi a sosit telegrama Domnului Colonel Romanelli, adresată Domnului Clemenceu:

Nr.: fără
Budapesta, 4 august 1919, orele 9,30
Sosit: 5 august

Am onoarea să Vă informez, că am predat, fără întârziere, comandantului Armatei Române indicaţiile Dumneavoastră, însă  în ciuda acestui fapt şi-au continuat înaintarea, sosesc continuu şi în prezent.  La această oră au ocupat deja toată Budapesta, au oprit circulaţia, strâng ostatici şi au arestat un membru al noului guvern. În această situaţie noul guvern nu poate da nicio explicaţie.

Clemenceu: În aceste circumstanţe ar fi mai potrivit să trimitem un mesaj mai ameninţător decât cel de ieri.
...............

Tittoni: Din toate acestea învăţătura morală e, că trebuie trimisă, în cel mai scurt timp,  o comisie militară la Budapesta.

Clemenceu: Toţi membrii au fost numiţi ?

Polk: Reprezentantul american, generalul Bandholtz încă n-a fost numit.
..............................
 „ Comisia este alcătuită din:

Statele Unite ale Americii...Generalul Bandholtz
Marea Britanie.....................Generalul Gorton
Franţa ..................................Generalul Graziani
Italia.....................................Generalul Mombelli

1.-          .................
2.-          .................
3.- Ia legătura cu generalii români, ca să se prevină orice fel de formă de manifestare din partea armatei învingătoare care ar putea aţâţa sentimentele naţionale ale ungurilor sau care ar putea contribui, în orice fel, la păstrarea acestei situaţii nenoricite în acea ţară, şi prin acesta ar întârzia semnarea tratatului de pace.”

(Cabinetul ministrului Stephen Pichon. Însemnările secretarului. Archiv: BDIC, Dossier Mantoux, cote F° ^ 234. Rés.)

Regele Ferdinand la Carei



joi, 16 iunie 2011

TRECEŢI BATALIOANE......

Divizia a 7-a la Budapesta, în septembrie- octombrie 1919



Sigiliul lui Harry Hill Bandholtz pe uşa Muzeului Naţional Ungar


Locuitorii Budapestei erau obişnuiţi, încă din vara anului 1918, că reprezentanţa puterilor antantei era păzită de înarmaţi străini, sau că pe străzile capitalei ungare mărşăluiesc soldaţii armatei coloniale franceze. În data de 3  şi 4 august 1919 însă, oraşul a fost năpădit de o armată ai cărei ostaşi purtau o uniformă încă necunoscută la Budapesta. Era armata română (119 batalioane, 98 baterii şi 60 de companii de cavalerie), care sub comandamentul generalului Gheorghe Mărdărescu, în luna iulie, a fărâmiţat ofensiva armatei bolsevice ungare a lui Béla Kun.


Soldaţii Diviziei a 7-a pe Câmpul Rákos (locul de adunare al armatei nobiliare ungare în evul mediu), aşteptând revista unei comisii interaliate, septembrie 1919. 

Sosirea unor membrii din comisia interaliată

Generalul Gratiani şi generalul Panaitescu

Revista trupelor la Rákos

Intrarea în Budapesta (Calea Andrássy)

La sfârşitul verii, hotelierii din Budapesta nu se puteau plânge de faptul că nu ar avea clienţi, doar în legătură cu încasările se confruntau cu  „ceva” probleme. Comandamentul militar român al Budapestei şi-a amenajat Cartierul General la Hotelul Gellért din Buda, generalul Şerbescu a fost cazat în palatul baronului Groedel, iar  soldaţii în hotelurile din cartierele mărginaşe, cazarmele budapestane şi în manejul regal din cetate.

Regimentul 27 Infanterie la Hotel Britania din Budapesta

Regimentul 14 Infanterie.Revista ministrului Diamandy

Regimentul 14 Infanterie în cazarma Nádor din Buda

Batalionul II din Regimentul 15 Infanterie


Regimentul 16 Infanterie în cazarma honvezilor (Calea Üllői)
Divizia I din Regimentul 27/2 Artilerie în cazarma Andrássy


































Veterinarul Lt.Colonel Hortopan (şeful Serviciului Veterinar al Diviziei a 7-a)

Sublocotenentul Horia Precup, şeful Secţiei Topografice al Diviziei 


































Colonelul Petrescu, comandantul Brigadei 12 Artilerie.

































Căpitanul Marcel Ionescu, comandantul  Cartierului Diviziei

Lt.Colonel Stănescu, şeful de Stat Major al Diviziei a 7-a

Căpitanul Macri, pretorul Diviziei
Colonelul Iordăchescu, comandantul Brigadei 13 Infanterie

Generalul Dumitrescu Constantin, comandantul Diviziei a 7-a

Căpitanul Mihai Răutu, şeful Biroului Informaţii, cu căpitanul Pastia

Căpitanul Ionescu, substitut de comisar regal al Curţii Marţiene

Medicul Colonel Mihăilescu, şeful Serviciului Sanitar al Diviziei

Intendant Lt.Colonel Protopopescu, şeful Serviciului Intendenţei Diviziei 7-a

........................
(foto: Mór Erdélyi)