sâmbătă, 30 iulie 2011

SIGILLA XI

Elemente heraldice, sigilii de regi, demnitari şi cetăţeni din
Rutenia Carpatică, Austria, Stiria şi Bavaria



Hermann din Bereghzaza, azi Берегове/Berehove. 1362 ( MOL, DL 48012)


Georgius Literatus, castelan de Hust/Хуст, 1521 (MOL, DL 47398)


Georgius de Verebél, castelan de Munkács, azi Мукачеве/Mukacseve, 1483 (MOL, DL 56153)


Sigiliul clopotarului bisericii Stephanskirche, Viena 1496 (MOL, DL 26063)


Albrecht duce de Austria, 1389 (MOL, DL 7523)
ALBERTUS DEI GRACIA DUX AVSTRIE ET C.



Maximilian, Arhiduce al Austriei (pretendent la coroana ungară), 1500 (MOL, DL 20994)
REGIMINIS -AXIM RO ET HVNGARIE REGIS AC ARCHIDUC AVSTRIE



Kristoff von Puchaim cetăţean austriac, 1516 (MOL, DL 89074)
S --- VON P UCHAYM.


Wolffgang Rollen din Newenstat (Neustad), 1497 (MOL, DL 88818)
S WOLFGA ROLL


Melchior von Masmünster, căpitan de Neustad, 1506 (MOL, DL 88945)
S MELCHIOR VAN MASMENISTER.


Ulrich Hardegg.  Fortenstein, 1522 (MOL, DL  89168)
SIGILLUM U LRICI VON GLOTZ UND IM MAHLANDT


Johannes Weinangl, 1492 (MOL, DL 50540)


Georg şi Matthias Gogel (Vogel), 1500 (MOL, DL 107736)


Achaczen Hannaud, infirmier din Bruck, 1401 (MOL, DL 42773)
S ACHACZEN S HANNAUD


Jacob der Kolpuchler, 1419 (MOL, DL 10783)
SIGILUM IACAB CHOLPULER


Ludwig Genndl, 1509 (MOL, DL 50541)


 
SIGILLVM MAIVS DVCALE FRIDERICI ROMANORUM IMPERATORIS SEMPER AVGVSTI HVNGARIE DALMACIE CROACIEQUE REGIS AVSTRIE STIRIE CARINTHIE ET CARNIOLE DVCIS

DOMINI MARCHIE SCLAVONIE ET PORTVS --- TIROLIS ----KYBVRG MARCHIONIS
 Sigiliul duplex al împăratului Friedrich al III-lea, 1460 (MOL, DL 63197)


Graf Johann Brauen (comes Sacrae Romanae Imperii), 1515 (MOL, DL 22713)


Lewtold von Stubemberg, magister pincernarum. Stiria, 1466 (MOL, DL 16423)
S LEUTOLDT VON STUBENBERG




Otto, Palast-Graf (palatin), duce de Bavaria. 1462 (MOL, DL 98312)


Berchtold, episcop de Freisingen. 1390 (MOL, DL 7545)
S BERCHTOLDI DE WRISING EPI ECLIE

marți, 26 iulie 2011

WLADISLAUS DRAGWLYA IX

„Dicite, Io Paean! captus fert vincla tyrannus,
   Si modo non falsum publica fama sonat.”
Cântaţi imnul ! lanţul captivului poartă tiranul
   Dacă nu e falsă această fremătare.
(Janus Pannonius: De captivitate Dragulea Waivodae Transalpini)


Semnătura autografă a regelui Mathias (Mathias Rex manu p(ro)p(ri)a)

Deşi n-a putut fi lămurită nici până azi adevărata cauză a reţinerii lui Vlad (documentele lipsesc, iar puţinele date indirecte se pretează la interpretări contradictorii), trebuie să recunoaştem că prezenţa  pe scaunul Transalpinei a unui domnitor care accepta colaborarea cu Poarta, pentru Mathias reprezenta, în acel moment, soluţia problemei referitoare la menţinerea unei situaţii de echilibru militar la graniţele Transilvaniei. Sultanul pornise expediţia pentru a-l izgoni pe Vlad şi nu pentru a ocupa Transalpina, iar argumentele lui Radu (în luna noiembrie, la Braşov, depusese personal omagiu vasalic regelui Ungariei) dăduseră rezultate. Mathias evita astfel o confruntare armată cu turcii, şi din punct de vedere al poziţiei pe plan internaţional, domnul Transalpinei rămânea în continuare vasal al regelui Ungariei. Radu n-a fost doar frumos, era şi un diplomat abil.(1)



Veneţia (Hartmann Schedel: Nuremberg Chronicle  1493, Foliu XLIIII)

Mathias era însă dator cu „explicaţii” faţă de papă, Veneţia şi opinia publică europeană de ce renunţase la acţiunea militară antiotomană, şi...... au fost interceptate trei scrisori ale lui Vlad.

..capturae causam praebuere litterae sue,..... ad Imperatorem Turcarum ...mitterentur, interceptae sunt....Fuerunt & aliae bine litterae eiusde fere sententiae, vne as Basam, alterae ad Thoenone dominum, vt pro se intercederent apud magnum Imperatorem.....pricină pentru capturare furnizase chiar scrisoarea sa interceptată, trimisă împăratului turcilor.... Fuseseră şi alte vlăstare ale scrisorii, cu aproximativ aceleaşi propoziţii, una paşei, alta domnului Thoenonei (???), precum şi cea către marele Împărat.” 

(textul scrisorii publicat de Gobellini, secretarul papei Pius al II-lea: Pii II pontificis maximi, comentarii rerum memorabilium.....Roma, 1584)

Probabil că nu vom afla niciodată dacă scrisoarea dată la 7 noiembrie 1462 la Rothel (azi Roandola, judeţul Sibiu) este autentică sau un fals. Mulţi au avut tot interesul ca Vlad să fie înlăturat de la domnie, dar trebuie să ţinem seama şi de faptul că Vlad cunoştea bine pe turci, ştia ce mijloace să utilizeze pentru a-l îmbuna pe sultan. Nici data (Vlad era deja captiv, Radu recunoscut ca domn) şi nici locul (Transilvania) redactării scrisorii nu pledează împotriva autenticităţii ei. Mult mai mult faptul că Vlad va fi repus pe scaunul Transalpinei.



Visegrád. Turnul lui Solomon (în 1956 şi după restaurare)

La începutul lunii decembrie 1462 Mathias a părăsit Braşovul luând cu sine un ostatic, „utilizabil” în interesul regatului său.(2)


.............................................
1. Foarte probabil, iniţial Mathias venise în Transilvania să-l ajute pe Vlad  şi să-i dea replică lui Ştefan cel Mare pentru uneltirile sale împotriva lui Vlad.

Într-un manuscris (Muzeul Naţional Ungar) provenind de la biblioteca iezuiţilor din Poson, se găseşte textul unei scrisori a lui Mathias din 1462 (Nr.37), adresată unei persoane din Transilvania (la Imre Kelcz: episcopul de Oradea, la Hurmuzaki: Voievodul Transilvaniei). Regele ordonă ca Petru Aaron să fie trimis la curtea sa.

Audivimus Petrum Wayvodam Moldaviensem apud vos esse. – Am auzit că Petru voievodul Moldovei e cu voi. Unde cum nos certis ac rationalibus de causis eundem in Curia nostra libenter ad praesens habere velimus,.... quatenus dictum Petrum Wayvodam ad nos quam primum pro singulari nostra complacentia mittatis. - Prin urmare, din anumite cauze raţionale comune (aceeaşi) dorim să se prezinte binevoitor la Curtea noastră, .... în măsură în care pe numitul Petru voievod cât mai curând posibil, spre mulţumirea noastră, ni-l trimiteţi. Erit id apud nos vobis in favorem, et ipsi Petro Wayvodae ad promotionem. – Va fi în favoarea voastră şi a voievodului Petru, pentru promovarea sa.”

(Manuscrisul a fost şi în proprietatea umanistului Filip More de Ciula. Pe interiorul celei de-a doua coperţi stă scris: Incipe scribere ultimam litteram et numera recte, şi cu majuscule: PHILIPVS DE CZVLA )


2. Dacă am accepta remarca regelui Ladislau al V-lea referitor la politica lui Iancu de Hunyad faţă de cele două voievodate româneşti, am putea caracteriza gestul lui Mathias drept o „trăsătură familială”.




“...Waÿuodas nostros Transalpinum et Moldaviensem nobis et Regno Nostro fideles, alios occidi alios expelli fecit, quos sibi obligatos fieri debere putauit superinduxit…- pe voievozii noştri din Transalpina şi Moldova fideli nouă şi Regatului Nostru, pe unii i-a ucis pe alţii i-a alungat, impunând /forţat/ pe cei pe care el considera că trebuie să devină /domni/ ” (Ladislau al V-lea, 21 martie 1457 - MOL, DL 24776)

sâmbătă, 23 iulie 2011

SIGILLA X

Elemente heraldice, sigilii de regi, demnitari, cetăţeni şi oraşe din Polonia


Lesko, ducele Cracoviei, 1287 (MOL, DL 57221)
S LESTCONIS DEI GRA--- --- --COVIE SANDOMIE ET SIRADI- S STAN---.



Władysław Łokietek, duce de Sandomierz, 1305 (MOL, DL 1684)
Sigiliu atârnat, imprimat în ceară naturală.Ø 40 mm. Câmp sigilar: Acvilă şi cal, unificaţi sub coroană. Legenda:SECRETUM DVCIS WLADISLAI


Hedviga de Anjou /Jadwiga Andegaweńska, regina Poloniei, mare ducesă a Lituaniei, 1393  
(MOL, DL 7910)
S HEDUIGIS DEI GNA REGINE POLOIE ET LI---


Sigiliul secret al lui Władysław al II-lea Jagiellończyk (Dobrze), regele Ungariei, 1493 (MOL, DL 19655)
  
Sigiliu atârnat, imprimat în ceară de culoare roşie, Ø 70 mm. Câmp sigilar: scut sfertuit. Cartierul 1 şi 4  fascibus sectum, cartierul 2 şi 3 leul boem, rampant cu coadă dublă. Peste cartiere un scut mic (scutum medium - Herzschild) cu acvila poloneză. Scutul timbrat de o coroană închisă. Scuturile secundare: coroană (Bosnia), leopard (Dalmaţia), Slavonia, Boemia, Moravia, cruce dublă (Ungaria). Legenda : S SERE PRIN D WLADISLAI D G REGIS HVNGARIE BOHEMIE DALMACIE CROACIE ETC.


Sigiliul regal (sigillum duplex) al lui Władysław al II-lea, regele Ungariei. 1493 (MOL, DL 21342)

WLADISLAVS DEI GRACIA HVNGARIE BOHEMIE DALMACIE CROACIE ZC REX M ARCHIO MORA-VI ET LUCEMBVRGENSIS SLESIEQ(ue) DVX ZC


ALTERA PARS DVPLICIS SIGILLI WLADISLAI DEI GRACIA REGIS HVNGARIE ET BOHEMIE ZC 1490.



Sigiliul lui Ludovic al II-lea, regele Ungariei, 1520 (MOL, DL 1428)

Sigiliu atârnat, imprimat în ceară de culoare roşie, Ø 57 mm. Câmp sigilar: scut sfertuit. Cartierul 1 - fascibus sectum, cartierul 2 - cruce dublă, cartierul 3 - leopardul dalmat, cartierul 4 -  leul boem, rampant cu coadă dublă.Scutul heraldic timbrat de o coroană închisă. Legenda: SIVDICIALE S D L/VDOVIC/I /R/EGIS HVNGARIE BOHEMIE DAL-MACIE CROACIE ET CET.



Zygmunt, regele Poloniei, 1521 (MOL, DL 23574)

Sigiliu atârnat, imprimat în ceară de culoare roşie, Ø 45 mm. Câmpul sigilar: scut sfertuit. Cartierul 1 şi 4 – acvila poloneză, cartierul 2 şi 3 – călăreţul lituan. Scutul timbrat de o coroană închisă. Legenda: S DNI SIGISMVNDI D G REGIS POLOIE MAGNI DVC/IS/ LITVANIE ETC.
 

István Báthory, regele Poloniei, 1576 (Archiwum Państwowe w Poznaniu)


 István Báthory, regele Poloniei, 1576 (Archiwum Glówne Akt Dawnych)


Sigiliul oraşului Poznań, 1576 (Archiwum Państwowe w Poznaniu)


Aleksander palatinul, 1440 (MOL, DL 39291)
S SANDRINI GORODPALAT.


N.N., castelan al Cracoviei, 1440 (MOL, DL 39291)
S ---NI ---------- CASTELLANI CRACOUIE


Ioannes de Thanczin (Tęczyn), palatino Cracoviensi, 1440 (MOL, DL 13554)


Andreas de Lubino, regni Polonie vicethesaurario, 1440 (MOL, DL 13553)


Petrus de Opporow, vexillifer (stegar), 1440 (MOL, DL 13553)

Sigiliu-inel atârnat, imprimat în ceară de culoare verde, 10x13 mm. Câmp sigilar: scut tăiat, în cartierul inferior trei ?, în  cel superior zăgan cu aripile desfăcute.


Sigiliul oraşului Cracovia, 1425 (MOL, DL 11739)


Sigiliul oraşului Cracovia, 1512 (MOL, DL 71529)
S SC--- ---COVIE CIVITATIS


Sigiliul juraţilor din Cracovia, 1418 (MOL, DL 10741)


Sigiliul capitulului din Cracovia, 1403 (MOL, DL 39980)

S CAPITULI CRACOVIENSIS
S SCE MARIE S EP---SCLAUS 


Mikolass Zwierzina din Rakow, 1513 (MOL, DL 24639)
S -I---L- ZWIERZINK- R---


Mikolass Klocha z Vstronie, 1513 (MOL, DL 24639)
NICOLV CLOCH---.

 Ştibor (Ścibor ze Ściborzyc), Voievod al Transilvaniei, 1395 (MOL, DL 71836)

Sigiliu atârnat, imprimat în ceară de culoare verde, Ø 28 mm. Câmp sigilar:  leu stilizat
Legenda: S STIBORICI DE STIBORIO



Ştibor, Voievod al Transilvaniei, 1412 (MOL, DL 73929)
STIBOR VAY IN PTIBUS TRANSILVAN CO MITISOLNAK ET DO IN FLVVI -AG

miercuri, 20 iulie 2011

SIGILLA IX

Elemente heraldice, sigilii de demnitari, cetăţeni şi oraşe din Banate, Transilvania şi Partium

 
Petru, voievod din Budacul Mic (azi Budacul de Jos), 1485 (MOL, DL 56191)

Denumirea de woyuoda, titlul guvernatorului Transilvaniei pe parcursul întregului ev mediu, apare pentru prima dată la sfârşitul secolului al XII-lea, în partea finală a documentelor regale, în listele de martori (demnitarii efectiv prezenţi la emiterea documentului) şi în listele de demnitari. Există însă o incertitudine, chiar şi pentru secolul următor, dacă la data menţionată pe document voievozii amintiţi erau voievozi titulari ai Transilvaniei sau doar onorifici. (De exemplu: în  februarie 1299 din consiliul regelui Andrei al III-lea făceau parte, printre alţii, Nicolae voievodul fiul magistrului Mauriciu şi voievodul Laurenţiu, fiul voievodului Nicolae. Efectiv nici unul nu a fost voievod al Transilvaniei, la data respectivă titularul demnităţii fiind Ladislau Kaán) 


Nicolae voievodul, 1275 (MOL, DL 101893)



Diploma de  înnobilare a lui Nicolae Pogan, cetăţean al oraşului Turda


Blazonul lui Ştefan de Chazar, canonic de Oradea, 1462

Numele primului voievod, Leustachius, este menţionat în legătură cu bătălia de la Myriokephalon (17 septembrie 1176): „Ompudinus tunc Banus et Leustachius Voyvoda ” conduceau trupele auxiliare ungare, trimise în ajutorul împăratului Manuel I Comnen de către regele Béla al III-lea. După o lungă perioadă de timp, în 1199, întâlnim numele voievodului Legforus (sau Zegforus), care a guvernat Transilvania în perioada 1199-1200. 

Numele voievodului Legforus, într-un document emis de regele Emeric în 1199.
(Sopron város, Diplomatarium, U 403)

Cândva între anii 1177 şi 1185, la mănăstirea Sainte Geneviève a murit un tânăr, pe nume Bethlehem, care studia teologia la Paris. Abatele mănăstirii, Stephanus (viitorul episcop de Tournai) l-a înştiinţat imediat pe regele Bela al III-lea despre acest trist eveniment. Sosiţi la Paris, trimişii părinţilor, însărcinaţi să achite eventualele datorii rămase neonorate de tânărul Bethlehem (deşi căutasetimp de zece zile, ajutaţi fiind  în demersul lor de trei clerici: Jacob, Mihai şi Adrian) nu au găsit niciun creditor. Bethlehem nu avea datorii an aliquo debito, sive apud Christianum, sive apud Judeum” nici la creştini nici la evrei. (1



Filip Moré de Csula, episcop de Pécs, 1524 (MOL, DL 23939)
Sigiliu imprimat în ceară de roşie, 16x12 mm. Câmp sigilar: cocoş, mitră

Scrisoarea abatelui Stephanus către părinţii lui Bethlehem:

L. et Christiane eius uxori, salutem et frequentem in orationibus memoria – L. şi Cristiana soţia sa, salutări şi mântuire în rugăciuni frecvente

Contristari, sicut et ceteri, qui spem non habent, super filio vestro bone memorie Bethlehem – fiul vostru Bethlehem de bună memorie - non debetis, quoniam in sancta confessione, in fide catholica, in spe communi, in charitate non ficta, in manu Domini spiritum suum commendavit. . . . şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu......Attulerunt nobis xenia devotionis vestre, duas casulas sericas et unum vexillum et marcam argenti , cum nummo aureo et quinque solidis......et equum album..... Ei ne-au adus cadouri, din devotamentul vostru, două casule (veşmânt bisericesc), un steag (prapur), argint de o marcă, un aur şi cinci solidusuri.....precum şi calul alb...”  (Paris, Bibliothèque Nationale, Cod. Lat. 8630/A, fol.23v.)

Sigiliul negustorilor parisieni din anul 1210 (Archives Nationales, D5582)

SIGIL[lum me]RCATORU[m] AQUE PARISIUS

Istoricii sunt de acord că tânărul Bethlehem a fost fiul voievodului Leustachius.


Peter Knoll, episcopul Transilvaniei şi secretus cancellarius, 1390 (MOL, DL 73790)

...............................
1. În registrul cu cei morţi (necrologium) al mănăstiri Sainte Geneviève, fără menţionarea anului:in Kalendis Decembris: Obiit Bethlehem clericus quidam de Hungaria, pro quo pater eius et mater dederunt ecclesie nostre pretiosa ornamenta. – 1 decembrie: A decedat clericul Bethlehem din Ungaria, pentru care tatăl său şi mama au donat ecleziei noastre obiecte decorative pretioase.”

După ce s-au întors din Franţa, Jacob va fi numit preposit, cancelar al prinţului Andrei şi din anul 1213 episcop de Vác, iar Adrian preposit de Buda, cancelar, apoi timp de două decenii va fi episcopul Transilvaniei.

 Blazonul  familiei Hofmeister din Copşa Mare, 1454

Gheorghe şi Ioan  Dragffy de Beltek, 1507 

Diploma regelui Ludovic al XII-lea al Franţei pentru Ştefan Telegdi (de Tileagd), 1502



Sigiliul regelui Ludovic al XII-lea al Franţei

LVDOVICVS DEI GRACIA FRANCORVM REX DVODECIMVS

 
Blazonul lui Laurenţiu Zalczer din Cluj, 1525


Blazonul lui Francisc Pándy din Crasna., 1525

 Nos universi provinciales sedis Cybiniensis.., 1316 (MOL, DL 1867)


Cele Şapte Scaune săseşti, 1382 (MOL, DL 6881)

S CIBINIENS--- ---MAI - ---TINENDAM CORONAM


Cele Două Scaune săseşti, 1489 (MOL, DL 37665)

S PRO ---RIUM IUDICIS ET IURATORUM CIVIUM DUARUM SEDIUM


Sigiliul târgului Mediaş - matrice sigilară- (www.medievistica.ro)

s[igillum] • op[p]idi • z • medie[nsi]s 1448 • z


Sigiliul capitulului din Braşov, secolul al XVI-lea (cIMeC)

În câmpul sigilar migdaliform, pe înălţime, într-un cartuş dreptunghiular în forma unei nişe gotice terminată sus prin două registre suprapuse de câte trei ogive, alternate cu câte două turnuleţe, Fecioara Maria, încoronată, ţine pe braţul drept Pruncul Iisus şi în stânga un sceptru terminat în floare de crin; capul fecioarei - încadrat în ogiva centrală, este flancat de câte o stea cu şase raze - fiecare încadrată sub ogivele laterale; jos, fancând picioarele Fecioarei, câte un crin; cartuşul central este însoţit lateral, în partea de sus, de câte un mic baldachin sub care se află câte un sfânt. "Suportul" compoziţiei pare a se sprijini pe cororana deschisă care desparte legenda în două.

SIGILLUM CAPITULI BRASSANOVIENSIS


Sigiliul oraşului Szék (azi comuna Sic, judeţul Cluj), 1516 (MOL, DL 29629)