sâmbătă, 15 decembrie 2012

BLAZONUL,


ca siglă de monetărie sau semn de meşter pe florinii de aur ungureşti

Primele monede de aur ungureşti au fost emise în jurul anului 1325, după modelul florinilor bătuţi în Florenţa, având pe avers un crin stilizat, iar pe revers figura ocrotitorului oraşului-stat italian, Sfântul Ioan Botezătorul (1). În ciuda protestelor împotriva acestui “furt de idee”, venite din partea Florenţei, imaginile aflate pe cele două feţe ale monedei vor suferi schimbări abia la sfârşitul anilor 1350, când în locul crinului apare stema dinastiei ungare a angevinilor,


iar figura lui Ioan Botezătorul este înlocuită cu cea a regelui-cavaler, Sfântul Ladislau.

Aceste schimbări pot fi legate de numele unui italian, magister Jacobus dictus Zerechen (2), comitele camerar şi consilierul economic al regelui Ludovic I.Anjou. Emblema sa, un mic cap de saracen, apare şi pe dinarii emişi de Ludovic. Lipsa siglei de monetărie pare să fie  compensată de rozeta din jurul scutului heraldic, ea diferind de la o monetărie la alta. Folosirea semnelor de monetărie  se generalizează în vremea lui Sigismund de Luxemburg, De obicei litera gravată în partea stângă a reversului reprezenta monetăria, emblema din partea dreaptă era a comitelui camerar. Tot în această perioadă, folosirea blazonului cunoaşte o răspândire mai mare, iar “moda” îşi face simţită prezenţa şi în cazul monedelor. Persoanele responsabile cu baterea lor, preferă ca în locul iniţialei numelor lor, pe “galbeni” să fie gravată blazonul lor familial.

Prima monedă pe care apare blazonul unui comite camerar este florinul emis de Sigismund de Luxemburg în primii cinsprecece ani de domnie (până în 1402 în stema  regelui figurează fascii arpadiene şi acvila brandenburgheză). Sigla monetăriei lipseşte, nu se poate stabili locul unde a fost bătut. Înălţimea blazonului comitelui are 2 mm, gravorul fiind pus în imposibilitate de a reda corect, pe o suprafaţă atât de mică, toate elementele înscrise pe scutul heraldic. Totuşi, V-ul încris în scut ne duce cu gândul la blazonul familiei Jakcs de Kusaly (Coşeiu): o coroană cu frunze stilizate, două fire de trifoi, crescând. George Jakcs a îndeplinit; pentru o lungă perioadă de timp, funcţia de tavernicorum regalium magister (3), în responsabilitatea sa intrând şi administrarea monetăriilor. Prin funcţia sa a făcut parte din înalta aristocraţie a Ungariei (baro-regni), rang semnalat de o mică flamură (bandum) gravată deasupra scutului heraldic.


Blazonul familiei Jakcs de Kusaly (DL 80104)



Stema simplificată a oraşului Sibiu  pe un florin emis de Sigismund după anul 1402 (stema regelui: fascii arpadiene, leul Boemiei),



şi pe florinul din 1522 al regelui Ludovic al II-lea. Corelaţia dintre H(ermannstadt-sigla monetăriei) şi stema oraşului Sibiu (semnul celui responsabil cu administrarea monetăriei) relevă un drept de concesiune colectivă asupra monetăriei.

Ca siglă de monetărie, stema unui oraş apare o singură dată.



Stema Clujului pe moneda regelui Ioan Zápolya.



Florin bătut la Baia Mare (n), blazonul comitelui camerar Ştefan Kovács (potcoavă = simbolul făurarilor)



Monetăria Kremnica, blazonul comitelui camerar Johann Kanstorffer.



Monetăria Baia Mare, blazonul fraţilor Christophorus şi Antonius de Florentia 



Monetăria Baia Mare,




Blazonul lui Orban de Nagylucse (DL 105029)



Monetăria Baia Mare, blazonul voievodului transilvănean  Bartolomeu Drágffy.




Blazonul familiei Drágffy de Béltek (DL 38623, 108128)



Monetăria Sibiu, blazonul lui Georgius Hecht


În continuare vezi:

........................................

1.Emise la Buda, puritatea acestor monede era foarte ridicată (986%o - depăşind 23¾ carate - 3,52 grame aur pur din 3,55 grame greutate).

2.G.Fejér: CD, IX/2, 145 (szerecsen = saracen, maur)

3. Administratorul trezoreriei regale.




marți, 20 noiembrie 2012

LR3

Nobili din Banate, Partium, Maramureş şi de dincolo de Zam


Emeric Bohus şi prin el Iuliana Kelecsényi, soţie şi Ioan, Anton, Iuliana, copii. Acordat nobilitate şi blazon. Viena, 24 noiembrie 1755, Libri regii 43: 649-652, Conceptus Expeditionum, decembrie 1755 no. 32

Familia era originară din comitatul Liptó/Liptov (azi, Slovacia). În 1741 Emeric Bohus de Behárfalva era deja prim procuror al comitatului Arad, şi prin donaţie regală intră şi în posesia comunei Kisölyved/ Malé Ludince, situată în fostul comitat Nitra. În 1750 îl găsim prefect al domeniului de Mutina/di Modena din comitatele Cenad, Arad şi Zărand  (MOL, UC 146 : 75), şi are cea mai mare casă în Arad. Cum Viena plănuia să mute o parte a oraşului la Utviniş, iar reşedinţa comitatului (din cauza prezenţei cetăţii, construcţiile civile au fost drastic limitate) la Şiria, Emeric Bohus, la 23 aprilie 1767, oferă autorităţilor în acest scop pusta sa de la Zimand. Răspus va primi văduva sa, la 18 noiembrie 1778, şi familia, în schimbul pustei, devine proprietar asupra domeniului Şiria (MOL, P szekció/1973).   


Fraţii Bohus. Sigimund, Ladislau şi Ştefan, fii Antoniei Bohus Szögény (cca.1907)



Castelul Bohus (foto:Klösz György, 1890)


Carol Andrényi de Gyorok, comerciant din Arad, şi prin el Terezia Probszt, soţie şi Carol, Bela, Coloman, Ludovic şi Ilka, copii. Acordat nobilitate şi blazon. Viena 11.11.1876. Libri regii 68:202-204


Carol Andrényi a fost membru fondator al lojei masonice ”Fraternitas” din Arad, afiliată Marelui Orient al Ungariei. În actele lojei numele său figurează începând din 1872 până în anul 1877, când din raţiuni economice loja îşi încheie activitatea.




(În anul 1888 a fost constituită o nouă lojă, “Concordia”, care lucra în primele trei grade din ritul ioanit, sub obedienţa Marii Loji Simbolice a Ungariei)



Iuliu Salacz de Endrőd, primarul oraşului Arad, şi prin el Elena Keller, soţie şi Iuliu, Ivan, Bela, Elisabeta şi Elena, copii. Innsbruck, 30.09.1893. Acordat nobilitate şi blazon. Libri regii 70:764-768
 
Iuliu Salacz, primarul Aradului între anii 1875-1901


Vicenţiu Joannovich-Vidak, episcop greco-răsăritean de Timişoara şi Lipova, şi prin el Trifon, frate şi Toma, Eva şi Susana, copiii acestuia. Acordat nobilitate şi blazon. Viena 03.12.1762. Libri regii 46: 253-255, Conceptus Expeditionum 1762, decembrie, no.71


Vicenţiu Joannovich-Vidak



Blazonul familiei Almásy de Zsadány et Törökszentmiklós

În secolul al XVIII-lea, o ramură a familiei obţine proprietăţi în comitatele Arad (Iratoşu, Sânpaul, Miniş, Arad), Békés (Chitighaz) şi Timiş (Secusigiu şi Satu Mare, azi în judeţul Arad), iar în anul 1815 primeşte titlul de conte. Dintre membrii familiei, Ignaţiu, între anii 1812 – 1829  a fost fişpanul (prefectul) Timişoarei
 .


Almásy de Zsadány et Törökszentmiklós (1750 – 1821),  
judecător la tabla regească, guvernator la Fiume (azi, Rijeka), prefect al Aradului. (Muzeul Pomorski, Rijeka)



Şuştra, judetul Timiş, 1819 (MOL, S 12 Div XI No 0023)

Autentificator: Eugen Almásy de Zsadány şi Törökszentmiklós, judex nobilium al comitatului nobiliar Timiş.



Ladislau Almásy (1895-1951), “Pacientul Englez”. 

(Landesmuseum Burgenland:” Auf den Spuren des „Englischen Patienten“/ Pe urmele “Pacientului Englez”, expoziţie dedicată lui Ladislau Almásy, 1 iunie - 4 noiembrie 2012)






Cristopher şi Cyrill Nako de Nagyszentmiklós
Acordat nobilitate şi blazon. Viena, 27.02.1784.Libri regii 53:20-25

Proprietăţi: Sânnicolau Mare, Cenad, Marienfeld/Teremia Mare, Albrechtsflur/Teremia Mică, Nakovo (Vojvodina)

 Cyrill Nako de Nagyszentmiklós


Fraţii Cristopher şi Cyrill Nako, macedonieni (1), comercianţi de bumbac,  cumpără comunele Teremia Mare, Sânnicolau Mare (prin licitaţie de la fisc) şi Nakovo, şi se mută din Viena în Banat.

N(?) din familia Secujac, soţia lui Cyrill Nako

Pe domeniul lui Cristopher a fost descoperit “tezaurul de la Sânnicolau Mare”, pe care cei doi fraţi îl oferă împăratului Josif al II-lea (azi în patrimoniul Kunsthistorisches Museum, sub denumirea “Tezaurul bulgăresc de la Sânnicolau Mare”). Recompensa nu întârzie prea mult, şi Alexandru, fiul lui Cristopher primeşte titlu de conte. (Despre viaţa lui Alexandru Nako a scris Jókai Mór romanul care stă la baza libretului operetei Der Zigeunerbaron/Voievodul ţiganilor de Strauss fiul)

Konstanzia Sissányi de Törökbecse/Novi Bečej, soţia lui Josif Nako, fiul lui Cyrill



Fondată de Cristopher Nako în 1799, prin testament (1 clasă/12 băieţi/40 forinţi/bursier), a fost a treia şcoală cu profil agricol din Ungaria istorică (2). (În timpul ocupaţiei otomane, vis-a-vis de clădirea şcolii agricole a funcţionat o şcoală de ieniceri, transformată de austrieci, pentru o scurtă perioadă de timp, în cazarmă.)




Blazonul mortuar al lui Cristofer Nako



Berta Gyertyánffy, soţia lui Coloman Nako (3)

............................
1. Însemnările lui András Komáromy despre situaţia arhivelor comitatului Torontal, 1914-1916.

“Într-un alt dulap, diplome de înnobilare şi privilegii în original, şi alte acte importante. Cele mai interesante sunt diplomele de înnobilare din anul 1784 şi de acordare de rang de conte din anul 1813 ale familiei Nákó, de origine greco-macedoniană, păstrate într-o cutie de catifea cu zar, printre celelalte acte şi o adeverire dată de arhiepiscopul Macarie din Salonic, că neamul Nako-Kipriano, în secolul al XIV-lea, era deja nobil.” (MTT, Kézirattára, Ms.5219/9)




Textul testamentului lui Cristopher Nako. Viena, 24.08.1799, în Libri regii 62: 615-630


2. Benficiarii testamentului său vor asigura o clădire corespunzătoare pentru şcoală şi un teren pentru gopodărie anexă. Elevii vor fi selectaţi din familii de ţărani, iar cei care vor termina cursurile cu rezultatele cele mai bune şi vor fi capabili să înfiinţeze o gospodărie proprie,  să primească căte 100 de forinţi. Cei care vor să înveţe mai departe, să primească, până la vârsta de 24 de ani, un stipendiu anual de 100 de forinţi.

În iulie 1801, consiliul locţiitor regal (consilium regium locumtenentiale Hungaricum) invită moştenitorii să elaboreze, conform testamentului, proiectul de organizare a şcolii. Pentru realizarea acestuia, în luna octombrie, a fost desemnat Samuel Tessedik (prima şcoală agricola din lume a fost înfinţată de el, în 1780 la Szarvas). Proiectul a fost tipărit în acelaşi an (Zeitschrift von und für Ungarn. Zur Beförderung zur Vaterlándischen Geschichte. Erkunde und Literatur, 1802. 252-261).


Şcoala a  fost inaugurată la 25 noiembrie 1803. În primul an şcolar dintre cei 12 bursieri 5 au fost nemţi, 4 sârbi şi 3 români, limba de predare fiind germana şi româna. Dascălul János Incze (un fost elev al lui Tessedik), a fost urmat, din 1805, de Imre Jandák.

3. Familia a stat rar la Sânnicolau Mare, şi Berta a deschis publicului parcul castelui. Întrebată  de publicistul Victor Schreyer dacă nu o deranjează prezenţa “clasei de jos”, răspunsul ei a fost: “Dumneavoastră aţi fost vreodată la Schönbrunn?”



Blazonul familiei Telbisz de  Óbesenyő/Dudeştii Vechi

Dr. Carol Telbisz, primarul Timişoarei,


în noiembrie 1904, participând la adunarea generală a Asociaţiei Naţională a Muzeelor şi Bibliotecilor.



Diploma de onoare primită de Carol Telbisz din partea timişorenilor.