vineri, 24 februarie 2012

.....ÎN ACTE ŞI DOCUMENTE

Cetatea Cheresig 



“Poziţionată la nord-vest de localitate, riguros lângă fâşia de fronti­eră de stat dintre România şi Ungaria. Cea mai mare parte a incintei este în partea ro­mânească, iar o parte a şanţului (colţul nordic) este în partea maghiară..... Donjonul este ridicat din cărămidă, pe un pl. hexagonal neregulat......”

Continuarea pe site-ul

Lângă Cheresig, în ziua Naşterii Domnului
(Pécsi Püspöki Levéltár, Klimó-gyűjtemény Tom.I.p.35)

Prima menţiune sigură a cetăţii datează din 25 decembrie 1289, zi în care regele Ladislau Cumanul (1), aflat la Cheresig, porunceşte şi face cunoscut  nobililor şi tuturor celor care fac armată, mai bine zis sunt supuşi serviciului militar, din comitatele Sătmar, Szabolcs şi Bereg, văzând pezenta scrisoare, de îndată, înarmaţi şi împreună cu magistri Ştefan şi Paul, fii comitelui Mihai fiul lui Ubul, să i se alăture şi vor beneficia de bunăvoinţa sa, altfel se va răzbuna pe ei, pe bunurile şi persoana lor, ca pe cei care nesocotesc poruncile şi dispoziţiile sale. Dată lângă Cheresig în ziua Naşterii Domnului.

“ Ladislaus, Dei gratia, Rex Hungariae, fidelibus vniversis,

Ladislaus, Dei gratia, Rex Hungariae, fidelibus suis Vniuersis Nobilibus, et aliis omnibus exercituantibus, seu exercituare debentibus, in Comitatibus de Zathmar, Zabouch, et Beregh existentibus, salutem et gratiam. Fidelitati Vestrae firmiter praecipiendo mandamus, quatenus statim visis praesentibus, vna cum Magistris Stephano et Paulo, filiis Comitis Michaëlis, filii Vbul, armati ad nos accedere debeatis, et vos in instanti iungatis; et si fidelitatis seruitia nobis exhibueritis, prosequemur vos omni bono regio cum fauore, sed si in praesenti nobis negocio fidelitatem et seruitia non exhibueritis, vlciscemur vos in rebus et personis tanquam nostri praecepti et mandati transgressores. Datum iuxta Keressceg in Festo Natiuitatis domini.“


 Rex Ladislaus interficitur – Regele Ladislau este omorât” (Cronica Picatată, p.129)

În anul 1313 cetatea Cheresig era în posesia lui Beke, fratele palatinului Kopasz fiul lui Toma din neamul Borsa. (DL 54465) Apoi, Carol de Anjou asediează şi cucereşte cetatea (DL 99555) în vara anului 1317. (La 6 iulie regele era sub castro Adryan, DL 1148) Nu putem exclude ipoteza că la acel moment fortificaţia să fi fost apărată de cel mai liniştit membru al clanului Borsa, Ladislai dicti Vook/ Ladislau zis cel Orb (DL 3379).

(Beke a fost asediat şi învins în cetatea Nyalaab/Korolevo/ în anul 1315 - DL 70606)


Afirmarea autonomistă a oligarhiei se consolidase mult prea mult şi Ungaria risca să devină un stat-mozaic, iar puterea regelui formală. Intervenţia energică a lui Carol de Anjou, înfruntarea militară între regalitate şi “monarhii” regionali a nimicit prepotenţa şi a familiei Borsa. Comitele Bihorului va deveni Dionisiu de Futak, castelan al cetăţii Adrian va fi Pós, omul voievodului transilvan Dausa de Debreţin, la Bologa îl găsim pe Desideriu de Elefant, dar şi cetatea Cheresig va intra în stăpânire regală, pe mâna lui Alexandru de Nekche, fratele magistrului tavarnicorum regalium (2), Dimitrie de Nekche.



“Anych consortem Magistri Beke filii Thome” – Anych soţia magistrului Beke fiul lui Toma din neamul Borsa (DL 1577)

Şirul castelanilor (vicecastelanilor) începe din anul 1313 şi continuă apoi, cu mari şi dese întreruperi, până dincolo de anul 1400.

1321, 1323, 1324, 1327

Magister Alexandu fiul lui Alexandru de Nekche din neamul Aba. A murit la Cheresig (cca. 1327) şi a fost înmormântat la Oradea, în “Ecclesia Varadiensis in honorem illibate virginis Marie...constructa et olim per gloriosissimum principem sanctum Ladislaum, regem Hungarie,...pie et laudabiliter fundata”(DL 2031, 275797, 60190, 2438)

1322
Nicolae fiul lui Aba, vicecastelan (DL 2116)

1326/1327
Bartolomeu, vicecastelan  (DL 71546)

1327, 1328 
Dimitrie Nekche fiul lui Alexandru din neamul Aba (DL 2438, 60963)

1344, 1345, 1346
Magister Cyko (DL 274060, 87369, 3818)

“...potentia divina per pestem  indicibilem... – puterea divină print-o ciumă de nedescris... (Dumitru, episcop de Oradea. 1349/DL 4055)

1349 -1350

“...puterea divină printr-o ciumă de nedescris, ivită în acest an, mai bine zis anno domini MCCCXLIX, a curmat inevitabil cursul vieţii multora...”

Date strict referitoare la domeniul şi cetatea Cheresig din timpul marii ciume nu avem, dar sigur au împărtăşit soarta celorlalte aşezări din Bihor, suferind pierderi însemnate de pe urma epidemiei, cu efecte pe termen lung. Cronica mănăstirii din Miechówi (Polonia) vorbeşte despre o rată de mortalitate foarte ridicată “..mortalitas magna fuit in regno Hungariae, multe civitates et ville deserte habitatoribus vacuate...- mare a fost mortalitatea în regatul Ungariei, multe oraşe şi sate sunt pustii, golite de locuitori” (Monumenta Germaniae Historica, Scriptores. XIX. S.670)  Episcopul de Oradea încerca disperat, deja în 1349, să repopuleze satul Vintere (comuna Holod), oferind judelui satului, voievodul Petru fiul lui Stanislai o seamă de libertăţi şi favoruri, printre care şi posibilitatea de a ţine un preot ortodox, fără plata de collecta, pentru a atrage români pe domeniul episcopiei.

Nos Demetrius dei et apostolicae sedis gratia episcopus Waradiensis significamus tenore praesentium quibus expedit universis, quod nos terram seu possessionem nostram Felwenter vocatam populorum multitudine intendentes decorare, Petro Woywodae, filio Stanislai, iudici eiusdem villae Felwenter hanc gratiam specialem duximus concedendam, ut unum presbiterum olachalem, donec nostrae placuerit voluntati, sine omni collecta et exactione qualibet nobis jure domini provenire debentibus possit et valeat conservare. Datum in Kyralmezey, feria sexta proximia post festum beatae Margaretae virginis et martiris. Anno domini M. CCC-mo XL-mo nono.”

Turnul de la Cheresig (releveu 1967 – Crisia XXXIX, 2009, p.88)

Statutul de cetate regală se menţine până în toamna anului 1390, când cetatea a fost trecută în stăpânirea lui Ştefan Losonci, ban de Mačva, împreună cu aşezările Zenthkatherinaazunfalua, şi Körmösd, Besenyőpuszta, Körösszegapáti, Darvas, Berekböszörmény (Ungaria), Vasari, Tulkereg, Karul (azi dispărute), Tămăşeu, Pâncota, Cefa, Inand şi Craidorolţ din comitatul Sătmar. (Capitlul de Arad, 7 ianuarie 1392, transcris în diploma regelui Sigismund de Luxemburg din 10 marie 1392)

Ştefan  Losonci moare fără urmaşi pe linie masculină, şi cetatea cu domeniul aferent revine în proprietate regală. Se pare că o perioadă, până la data donaţiei regale, Ştefan  Losonci a deţinut cetatea cu titlul de zălog, fiindcă Sigismund de Luxemburg, în schimbul cetăţii Cheresig şi pentru suma datorată (1333 florini), cedează văduvei târgul Segesd, care apoi va fi schimbat cu cetatea Buják, situată în nordul Ungariei. (Batthyanysches Herrschaftsarchiv Güssing, U 1101 / 1 1 3)

Sigiliul lui Ştefan Losonci, ban de Mačva, 1391 (DL 78060)

În 1396 regele Sigismund donează cetatea cu domeniul aferent magistrului Nicolae comite de Timiş şi lui Gheorghe, fii lui Ştefan de Sydow şi prin ei lui Ştefan, tatăl lor şi fratele lor Petru, pentru meritele lor şi pentru suma de 1000 de florini. (Fejér CD X/2, 352) Familia îşi va forma noul nume de aici, Csáki de Keresszeg.

Domeniul cetăţii era format din opido similiter Kerezthzeg vocato – târgul numit la fel Cheresig şi satele enumerate şi în 1390 (mai puţin Craidorolţ). Anul următor şi Tăuteu intră în posesia familiei, ca în 1421 domeniul cetăţii să fie compus deja din 28 de aşezări.  (DL 71453)

Sigiliul comitelui de Timiş, Nicolae Csáki, 1400 (DL 53079)

1411
Castelanul cetăţii era Andrei de Erdeohegy (DL 71450)

1457
 Sunt amintiţi castelanii Toma Farkas de Keulcze şi Mihai de Baranya (Csáky O., I, 416.l)

1463
Martin de Feldes, castelan (DL 15882)

1510

Este menţionată capela cetăţii (cu hramul Sfânta Otilia). Se pare că era situată în  cetatea interioară, aproape de poarta care făcea legătura cu cetatea exterioară. Lângă ea era o intrare boltită care ducea la un ansamblu mic cu cinci incăperi, din care două sunt descrise ca fiind intacte, în stare bună, a treia abandonată, necesitând amenajare, a partra tot în stare bună, iar a cincea era boltită, situată lângă cea abandonată. De asemenea sunt amintite “pivniţele mari”. (Csáky oklevéltár, II., 536.l)

Semnătura autografă a lui Nicolae Csáki, episcop de Cenad. 1502 (DL 71589)

Anul 1514 aducea o “încercare” pentru cetatea Cheresig dar şi pentru unul din proprietarii ei: războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja. Mobilizarea generală prevăzută pentru cruciadă s-a transformat într-o sângeroasă luptă internă. La 16 iulie focul răscoalei a mistuit deja nobilimea  comitatelor Cenad, Arad, şi Zărad.  La 26 mai oastea nobiliară înfrânge armata ţărănească la Apateu, care se retrage, iar episcopul Nicolae Csáki se opreşte la Nădlac, la castelul lui Peter Jakšić, să sărbătorească victoria alături de alţi nobili. Noaptea locuitorii husiţi ai Nădlacului au umplut şanţurile castelului cu vreascuri, şi dând foc la palancă au atacat castelul. Episcopul s-a refugiat la Cenad, care apoi a fost ocupat şi incendiat de răsculaţi. Pe Nicolae Csáki l-au tras în ţeapă. 

 
Sigismund Györki, Grigoriu Ivánházai şi Gheorghe Baroch Németi au predat castrum Challya/cetatea Ceala din comitatul Arad, fără luptă, in manus ipsius Gheorgy Zekel/ în mâinile lui Gheorghe Secuiul (Doja), 1514 (DL 60029)

În comitatul Bihor răsculaţii se adunau în taberele de la  Kölesér (aşezare dispărută, la V de Salonta) şi Cheresig. Petru, preotul târgului locuia pe strada Sfânta Ecaterina (strada bisericii) şi probabil, între biserică şi mănăstirea dominicanilor era situată şcoala unde preda, în vremuri liniştite, deacul Nicolae. Acum deacul şi judele târgului s-au pus în fruntea ţăranilor şi au atacat cetatea. În ajutorul lor a venit cu o ceată de la Oradea cantorul Ieremia şi de la Cegléd preotul Laurenţiu Mészáros de Megyező, “....et multa cadavera per terra numerabant. “ (György Szerémi: Epistola de perdicione Regni Hungarorum,1857, 68. l.)


1526

Citim despre o casă şi un palat în partea superioară a cetăţii şi despre turnul mare. (Csáky oklevéltár, II., 558.l)

La începutul secolului al XVII-lea haiducii (haidăi) lui Ştefan Bocskai au fost înzestraţi cu privilegii, şi aşezaţi pe pusta de la Kölesér, apoi la Salonta. Procedura de punere în posesie s-a făcut la Cheresig, probabil fiindcă în zona Salontei erau semnalaţi tătari, iar aici haiducii erau deja prezenţi şi s-au putut lua măsuri de protejare a comisiei, formată din căpitanul Petru Dormáni, canonicul Ioan Debreczeni şi omul Capitlului de Oradea. Cetatea a rămas în proprietatea familiei Csáki, doar târgul a devenit un “oraş haidăiesc”.


100 de haiduci şi căpitanul Ştefan Bekény sunt  mutaţi din Cheresig la Tămăşeu din ordinul lui Gabriel Báthory, dată la Cluj, la 7 mai 1608. 

În 1643 conducătorul haiducilor liberi din Chersesig era  “Egregii Martini Kis liberorum Haydonum Nostrorum Possessionis Kerest Szeg ductori” (Libri Regii 23, 163b-164)

 
Oradea, cartierul Subcetate, 1804 (parcelare, MOL, S 11 No 1788)


Inventarium rerum omnium mobilium et imobilium in arce Keöröszegh existentium anno 1635 die 3. Augusti factum – Inventarul tuturor bunurilor mobile şi imobile existente în cetatea Cheresig.

Az toroni mellet valo hazban vagion – În odaia de lângă turn este l dulap fără încuietoare
În palatul de lângă turn este l dulap fără încuietoare................
1 prichici din piatră, 2 scaune
1 uşă fără încuietoare
În a treia odaie:
1 prichici din piatră, uşa latrinei fără încuietoare, 1 uşă pe fereastră (cu un canat), 1 laviţă, 1 uşă fără încuietoare

În a patra odaie:

3 săcăluşi (puşti), 1 dulap fără partea de sus, 1 laviţă
1 prichici din piatră pentru vatră
1 fereastră cu grătar de fier

În a cincea odaie:
1 prichici din piatră pentru vatră, 5 laviţe, 2 tocuri de uşă fără uşi
..........................
În a doua magazie:
1 cuptor stricat, 2 uşi fără încuietoare, 3 laviţe, 5 tăblii de slănină, 1 spinare de porc, 16 picioare de porc
 ..................................
 În a şasea odaie din casa din mijloc de lângă turn: 10 coşuri vechi, 1 usă cu încuietoare fără lacăt

Pe stradela Lipova:
1 laviţă, 1 coş vechi, în odaia mică  l covată, 1 uşă fără încuietoare

Bastionul de dincolo de stradela Lipova:
1 obuzier dar roţile şi celelalte unelte sunt stricate

În capelă:

9 laviţe lungi, 1 obuzier incomplet, 1 grătar de fier, 1 scaun, 1 taburet, 1 crucifix pe altar,.......veşmănt preoţesc vechi purpuriu înflorat, 3 sfeşnice din alamă pe altar....1 crucifix de lemn lângă altar,... o eşarfă de atlas alb,... 3 picturi vechi, rupte....1 pictură cu Sfânta Fecioară, 1 amvon în capelă, pe altarul cel mic 1 steag bisericesc rupt,.....1 pavăză veche, ruptă, 1 bombarda compacta cu 6 ţevi în capelă, un obuzier spart, bucaţile sunt acolo, a treia uşă a capelei sticată, o giulea din piatră .......

Unde se iasă din cetatea interioară:
Şi acolo un şopron stricat, uşa cu zăvor şi lacăt
În pivniţa superioară, ruinată 2 coşuri, 1 cadă
...............

În bucătărie:
1 uşă spartă, 1 masă fără picioare, 1 scaun fără picioare, 1 coş, 1 uşă

În cetatea exterioară, în casa inferioară:
1 masă fără picioare, 1 piatră de moară sub scări......
...........................
În pivniţa exterioară:
1 tonă de praf de puşcă..... 11 rame de geam, 2 felinare, 3 butoaie goale fără fund, 1 ladă stricată, 1 masă cu picioare în formă de X,  1 frânghie de cânepă, funii,............1 piuă, 1 oală, 2 ulcioare, un sfredel pentru găurit piatră...

470 Achtel = 2820 litri grâu în cetatea exterioară
100 Achtel =   600 litri orz
  32 Achtel =   256 litri mei în cetate, la moară mai sunt 160 litri

În odaia deasupra porţii:
1 laviţă, 11 picioare pentru mese, 7 rame pentru geam, 2 uşi.....

Sub poarta cetăţii:
22 săcăluşi, 1 săcăluş fără pat, 3 fiare pentru robi,  1 cătusă de fier
2 lacăte, 2 lacăte pentru cătuşă de fier,1 obadă, 1 pinten vechi, 5 ghiulele din piatră

Gardul exterior:
4 grajduri, 1 pat stricat în primul grajd, fiecare grajd are uşă
..........................................................
O moară cu 4 pietre, toate cele patru pietre sunt bune
.......................................
1 săcăluş pentru nevoile morii, 1 uşă de fier, o covată din fier,

Cârciuma e a cârciumarului. În cârciumă: 3 castroane din lemn, 1 pâlnie, ...1 măsură, 1 scaun, 3 cupe din lemn.
..........................................................
1 poartă către oraş....1 poartă către pădure....
.............................
Cetatea are restanţă la cârciumarul din Cheresig :75 fl 13 den.
La cârciumarul din Bezermeny (Berekböszörmény) pentru vin : 109 fl
La Dimitrie Zeres: 9 fl.


În 1692 cetatea se afla într-un ireversibil proces de degradare, iar aşezarea cu acelaşi nume era pustie. Conscriptorii nici nu ştiu de existenţa lor.

Sic tranzit....

.........................................................................
1. În perioada de domnie a lui Ladislau Cumanul, oligarhii deveniseră rivalii puterii regale. Nereuşind să armonizeze tensiunile existente în ţară şi încercând să recupereze puterea din mâinile marilor aristocraţi, regele se sprijină din ce în ce mai mult pe cumani. Fiind el însuşi cuman după mamă, aderă la cutumele şi religia acestora (a fost excomunicat de trei ori). Cumanii devin principalele sale gărzi de apărare. Ladislau îl numeşte comite palatin pe mahomedanul Myse şi părăseşte Buda, petrecându-şi ultimul an de viaţă în compania cumanilor stabiliţi la est de Tisa.  Modul său de viaţă a adâncit şi mai mult criza internă existentă în regat, şi înalta preoţime, dând mâna cu aristocraţia, îl provoacă pe rege la un război pe viaţă şi pe moarte. Ladislau va fi ucis la 10 iulie 1290, de cumanii săi. Un lucru este sigur, a fost un asasinat comandat (la acea dată viitorul rege, Andrei al III-lea, a fost adus deja în ţară).

 
Plângerea comitelui Mihai fiul lui Ubul împotriva lui Kopasz fiul lui Toma din neamul Borsa. 20 iulie 1292 (Pécsi Püspöki Levéltár, Klimó-gyűjtemény U 1067 / 21)

În faţa capitlului catedral de Strigoniu, la 20 iulie 1292, comitele Mihai fiul lui Ubul îi  acuză pe cei din clanurile Borsa şi Aba că ar fi “autorii morali” ai asasinatului.
Peste câţiva ani, Carol de Anjou îl va considera (documentul din 12 octombrie 1325) instigator la această crimă pe fostul palatin, “..cum Kopaz quondam palatinus... lese majestatis crimen quod in morte domini Ladislai...” Dar nu numai neamul Borsa a fost interesat în dispariţia rebelului rege. Papa, arhiepiscopul de Strigoniu sau Ivan de Güssing (“lupus rapax”) toţi au putut răsufla uşuraţi. Mahomedanul, “der wilde grav Mizze- sălbaticul grof Mizze” va răzbuna moartea regelui, omorând pe doi dintre ucigaşii monarhului.

 
Sigiliul reginei Elisabeta, soţia regelui Ştefan al V-lea şi mama lui Ladislau Cumanul

I - ELISABET DEI GRACIA REGIAN HVNGARIE ET FILIA BELE QARTI –


II  - S VXORIS STEPHANI REGIS QUINTI QUARTI BELE ILLVSTRIS REGIS FILI

Itinerariul regelui Ladislau Cumanul, iulie 1289 – 10 iulie 1290

13 iulie: Jucu de Mijloc
21 august: Tiszalúc (Ungaria)
27 august : Žabalj (Serbia)
1 septembrie:Apoldu de Jos
9 septembrie: Poroszló (Ungaria)
13 septembrie: Cuvin
18 septembrie: Arieş
4 noiembrie: Bretea /Mureşană ori Română
9 noiembrie: Toty şi Wegh (dispărute, la N de Semlac şi la V de Lugoj)
7 decembrie: Cenad
25 decembrie: Cheresig
5 martie: Cegléd (Ungaria)
15 marie: Şemlacu Mare
29 aprilie: Caransebeş
21 mai: Cheenk (aşezare dispărută, în vecinătatea Ciacovei)
27-28 mai: Secaş
18 iunie: Cenad
24-25 iunie: Szarvashalom (Ungaria)
10 iulie: sălaşul cumanilor de lângă Körösszegapáti (Ungaria), locul numit Kun-ülés/Şedere-a-Cumanilor

2. magister tavernicorum regalium = păzitorul trezoreriei regale. Ar proveni din cuvântul tharkhan (cel care are acces liber la khan), menţionat în  legătură cu avarii în anul 796. La început, în secolul al XII-lea, preia sarcinile ecomice ale comitelui curial şi este menţionat ca magister cubiculariorum. Din secolul al XIV-lea este însărcinat cu dirijarea activităţilor legate de veniturile regale (mine, ocne, vămi  sau batere de monede) Avea şi atribuţii judecătoreşti, mai restrânse decât palatinul (acestea s-a redus la judecarea cazurilor de contestaţie privind oraşele Buda, Pesta, Bartfeld/ Bardejov, Preschau/ Prešov, Cassau/ Košice, Tyrnaviae/ Trnava, Poson/ Bratislava şi Sopron)

 


joi, 9 februarie 2012

CVARTALUL PORTICA

la sfârşitul secolului al XV-lea

Tabla de convocare a breslei orfevrarilor din Braşov, 1556
(Muzeul Naţional Ungar)

La sfârşitul secolului al XV-lea Braşovul era deja împărţit, din punct de vedere administrativ, în patru quartale/cartiere. Din cuantumul impozitelor (1) care revenea fiecărui cartier, observăm că cel mai mare dintre ele, ca număr de gospodării, era Portica.

- Anul 1489 -

   Nr.
familie
   Sumă
 impozit 
Suma medie
/familie
Quartale Portice
      568
  578 fl  84 den
1 fl şi 2 den
Quartale Corporis  Christi
      511
  519   fl  24 den
1 fl şi 1 den
Quartale Catharine
      506
  482 fl  36 den
 -      95 den
Quartale Petri
      422
  404 fl  46 den
  -     96 den

    1007
1984 fl  90 den


Suntem într-o perioadă când zidul oraşului încă are un rol secundar în stabilirea perimetrului cartierului, la care au fost arondate şi zone care se aflau la o oarecare distanţă de Inner Stadt/oraşul interior: porţiunea cuprinsă între poartă şi Dealul Cetăţuii, şi două străzi dintr-o suburbie a oraşului.

Plan von Kronstadt, 18??
(J. Beer – C.Graeser, Wien. Bibliothèque nationale de France, GED-580)

Din punctul de vedere al burgului, la întocmirea registrelor de impozite, importanţă avea suma impozitului şi localizarea celui impozabil, dar registrele cuprind unele menţiuni care conferă acestora un caracter de recensământ. Din ele se pot desprinde informaţii preţioase şi despre:

1. gradul de înstărire al fiecărei familii din cartier
2. situaţia topografică a impozabilului
3. ocupaţia  (pe baza numelui)
4. starea familială (văduve, familii cu un parinte)
5. starea de proprietate (proprietar de casă, chiriaş)



Pentru cartierul Portica registrul de impozite din 1475 (2) enumără în total 8 străzi. “Purzengasse” (Platea Portice din 1528), strada care făcea legătura între piaţa principală şi poartă şi asigura legătura cu suburbia Blumăna, era socotită strada principală a cartierului. Urmează “Nova Platea” (“Spitalgasse” din 1525) şi “Schwarzegasse”. Strada Neagră şi strada Porţii par să fie cele mai vechi străzi ale cartierului Portica. Aici parcelele aveau o adâncime de 50-50 m şi o suprafaţă mult mai mare decât era necesară unei familii de meşteşugari. Aceste două străzi ar putea avea originile în primele secole de existenţă a aşezării.

După cum arată şi numele, strada Nova Platea”/ Spitalului este mai nouă. Pe această stradă, atât către strada Porţii cât şi spre strada Neagră, adâncimea parcelelor nu depăşeşte 10 m,  ocuparea lor cu construcţii s-a făcut  mai târziu, într-un moment când faţă de situaţia anterioară, datoriră pătrunderii meşteşugarilor din suburbii, oraşul interior a cunoscut o lipsă acută de locuri de case. 



A patra stradă era “Infra portam”, situată “mai jos de poartă”, dincolo de zidurile oraşului (3), şi cobora spre suburbia locuită de secui (“Infra portam descendendo ad Siculos”). A cincea stradă, “Twergasse” sau strada Sforii, era o stradă transversală, ce lega strada Porţii de strada Neagră, asigurând totodată o scurtătură spre bastionul Ţesătorilor. Şirul de case “Ascendendo” (“Ascendendo Blümenaw a spiritu sancto directe”) era situat tot dincolo de zidurile oraşului. Mai sunt menţionate încă două străzi, ”Hynderstgasse”(Hintergasse?) cu  64 de case şi “Mitegaz” (Mittelgasse) cu 50 de case.


Strada Porţii, 1909 (Purzengasse)

Pe baza sumelor impuse putem stabili 8 categorii de impozitare, fără să cunoaştem însă venitul obţinut asupra căruia se aplica o categorie sau alta. 

1. cei care nu plăteau impozit 
2. pănă la 38 denari
3. 40 - 88 denari
4. 90 -148 denari
5. 150 -198 denari
6. 200 - 278 denari
7. 300 - 378 denari
8. 380 - 400 denari


Staţia Promenadă, 1909 (Station auf der Promenade)

    - Anul 1475-
Quartale Portice
Nr. familie
Suma
plătită
imp.
mediu
Strada Porţii 
Purzengasse
    93
12.300 den
  132 den
Strada Spitalului 
Nova Platea
    73
  6.600 den
    95 den
Strada Neagră
Schwarzegasse
    69
  8.375 den
  123 den
Infra portam
    70
  5.865 den
    84 den
Strada Sforii 
Twergasse
   
    38
   
  3.735 den
    95 den

Ascendendo

    
    25

            
Strada Laterală ? 
Hintergasse
    66
  3.510 den
    53 den
Strada de Mijloc 
Mittelgasse
    52
  2.991 den
    57 den

  486
43.935 den


Dealul Melcilor, 1909 (Schneckenberg)


Registrele de impozite permit compunerea unei imagini destul de veridice a situaţiei materiale a locuitorilor din cartierul Portica. Aproape jumătate din numărul celor care aveau case pe străzile Porţii şi Neagră plăteau între 150 şi 198 denari, şi circa 70% din locuitorii cu cele mai mari venituri ai cartierului domiciliau pe aceste două străzi. Cele mai multe familii cu cele mai mici venituri sunt înregistraţi pe strada Laterală, majoritatea lor au plătit impozit între 0 şi 38 de denari. (Strada Ascendendo era o stradă scurtă, cu puţine case, şi este mai greu de  făcut o  evaluare în acest sens)

În perioada 1475 -1500, cel mai înstărit locuitor al cartierului era Valentin Schirmer, în registrele de impozite figurează de 10 ori cu suma maximă de 400 denari. Juraţii Vincenţiu Augustinus de 6 ori cu suma de 200 denari, Melchior Schlosser de 6 ori cu 166 denari, iar Bartolomeu Schunkeburg de 5 ori cu 120 denari. Este interesant de observat că juraţii erau aleşi nu neapărat dintre cei mai înstăriţi locuitori ai cartierului, dar toţi cei aleşi locuiau pe strada Porţii.

Juraţii cartierului Portica – perioada 1475 - 1500

Numele
       Strada
        Impozit
Schirmer V. *
       Porţii nr.49
400 den  de 10 x
Rothkyrschys L.
       Porţii nr.52
300 den  de   2 x
Kemmel Cl.
       Porţii nr.76
300 den  de   3 x
Bruledrer G.
       Porţii nr.74
225 den  de   3 x
Augustinus V. *
       Porţii nr.  3
200 den  de   6 x
Lon Cr. *
       Porţii nr.  8
200 den
Beren E. *
       Porţii nr. 57
200 den
Schlosser M.
       Porţii nr. 59
166 den  de  6 x
Kyrsner B.                         
       Porţii nr. 11
164 den  de  2 x
Hempsch J.
       Porţii nr. 54
140 den  de  2 x
Schunkebung B.
       Porţii nr. 48
120 den  de  5 x
Goldsmidt J.
       Porţii nr. 53
100 den

* = în anul 1475

Aproape toţi cei care au locuit pe strada Porţii, între nr. 48 - 60, au avut un cuvânt de spus în conducerea burgului. Este vorba de 7 cetăţeni ai oraşului care în perioada 1475 – 1500 au îndeplinit cel puţin o dată  funcţia de jurat.

Pe strada Porţii au avut dreptul de a locui şi face negoţi negustorii modoveni, pentru cei din Transalpina s-a  fixat strada Mănăstirii.(4



Şirul Grâului, 1909 (Kornzeile)

În cartierul Corporis Christi din cei 11 juraţi menţionaţi, 5 locuiau pe strada Hirscher, 3 în piaţa centrală şi unul pe strada Neagră (ultimele 20 de case din strada Neagră erau arondate cartierului Corporis Christi) Juraţii din Catharine (8 menţionaţi) locuiau fără excepţie în piaţa geambaşilor, iar cei din cartierul Petri (9 menţionaţi) toţi aveau case pe strada Mănăstirii.



Şirul Inului, 1909 (Flachzeile)

Despre originea veniturilor celor mai avuţi, precum şi în cazul celor mai săraci, se pot face doar supoziţii, registrele nu indică ocupaţia sau meseria lor. Printre ei trebuie căutaţi  negustorii de succes ai burgului (5) şi persoanele care trăiau din munca zilnică.


Meseriaşii, de obicei, îşi luau numele din ocupaţiile pe care le aveau. Secolul al XV-lea era o perioadă de tranziţie când numele unic încă predomină, şi oamenii sunt numiţi de cele mai multe ori după ocupaţia, originea sau etnia lor. Pentru majoritatea meseriaşilor din industria prelucrării metalelor şi industria textilă suma  impozitul stabilit varia între 40 şi 88 denari. Pe strada Porţii găsim mai mulţi aurari, scutari şi lăcătuşi, iar pe strada Infra Portam locuiau în număr mai mare săbieri, arcari, făurari, căldărari, şi o treime din cei care aveau meserii din industria alimentară. Prin Infra Portam trecea unul din drumurile comerciale principale, şi  presupun, aici în faţa porţii, s-au stabilit în număr mai mare cei săraci (eventual cârpaci), căutând să profite de traficul intens din zonă. Ţesătorii locuiau cu precădere pe strada Spitalului, iar cei din industria pielii pe străzile Neagră şi Porţii, cele două străzi “bogate” ale cartierului (dar tăbăcari găsim şi pe strada Spitalului). Din aceste date nu rezultă neapărat că tăbăcarii ar fi avut un venit mai ridicat, diferenţele pot decurge şi din faptul că pe strada Spitalului parcelele avea suprafeţe mai mici.


Restaurantul din Grota Bethlen, 1900

Tot ceea ce ştim despre acest impozit este că se plătea către trezoreria regală, mai puţin pe ce criterii au fost stabilite sumele impuse. Numai pe venit sau şi pe teren ? Nu ştim. Se pare că statutul de proprietar nu era un criteriu,  şi chiriaşii au fost impozitaţi.

Meserie
Nr.
fam.
Suma medie
/Strada Porţii
Nr.
fam.
Suma medie
/Strada Neagră
cojocar
3
 168 den
 3
   84 den
cizmar
4
   96 den
 7
   96 den
curelar
3
 106 den
 1
   84 den
tăbăcar                                
4
 164 den
10
 113 den

Sunt pomeniţi foarte puţini dogari, un singur morar (doar a locuit, în cartier nu a existat moară), niciun brutar, iar numărul măcelarilor de la 7 în 1475, până în anul 1500 scade la 2, ceea ce ne îndeamnă să considerăm că gradul de autoaprovizionare cu produse alimentare a locuitorilor era destul de ridicat.

Baza sportivă, 1909

Cele mai multe familii cu un singur părinte au fost înregistrate pe strada cea mai populată, strada Laterală. Tot aici găsim cca. 40% din numărul total al copiilor. Situaţia materială a văduvelor pare că a fost ceva mai bună, cele mai multe locuiau pe strada Porţii, plăteau impozit între 90 – 198 denari, şi doar 4 dintre ele au stat în chirie.

Podul Creţului, 1909

În final să aruncăm o privire scurtă asupra situaţiei chiriaşilor. Numărul lor era foarte mic, cca. 1,8% din totalul locuitorilor din cartier şi nici unul nu era meşteşugar. Ceea ce mai merită semnalat aici este, că pe străzile Sforii, Laterală, de Mijloc şi Ascendendo nu găsim niciun chiriaş.


Pentru a încerca o aproximare a numărului total al sufletelor din cartierul Portica, luăm în calcul 5 persoane în cazul familiilor care figurau cu impozit între 90 şi 400 de denari, iar în cazul familiilor sărace 2,5 persoane (din cauza mortalităţii destul de înalte).

Categ.impozitare
Nr.familie
Nr.persoane
3,4,5,6,7,8
 412 x 5
 2.060
1,2
   74 x 2,5
    185


 2.245 ?

.....................................................
1. În general, în registrele de socoteli ale oraşului sumele sunt consemnate în florini,  respectiv asperi (ospora), folosit de negustorii români. După reforma monetară din 1467, până la începutul secolului al XVI-lea raportul florin/asper a rămas neschimbat.

1 florin = 50 asperi = 100 denari, deci 1 asper = 2 denari
(Huszár Lajos: Corpus Nummorum Hungariae)

2. “Anno domini 1475 imposita fuit taxa regiae maiestatis super nos circa Visitationem Mariae, quartale in portica”

 
Blazonul lui Peter Engel (Petrus Angelus)

Numele lui Peter Engel apare, pentru prima dată, în registrele de socoteli ale Braşovului pe anul 1514. La acea dată era “civis iuratus” în senatul burgului. Titlul său este Herr sau Dominus. A fost un om bogat, avea mai multe case (una pe strada Mănăstirii), un heleşteu şi o pivnită închiriată oraşului. Se ocupa şi cu comerţul de mirodenii, numele său apare într-un registru vigesimal. În perioada 1519-22 a fost Stadthann/ administrator al Braşovului, iar în 1527 a fost ales iudex civitatis/ judele oraşului. O fiică a lui s-a căsătorit cu Cristian, un vlăstar al familiei Hirscher (din partea oraşului, tinerii căsătoriţi au primit în dar un covor în valoare de 3 fl). Peter Angel a murit înainte de anul 1532, când văduva lui vinde burgului două cupe de aur, care vor fi făcute cadou regelui Ferdinand. Se pare că după 1541 familia s-a stins pe linie masculină, după această dată membrii ei nu mai sunt pomeniţi în documente.

3. Porţiunea aflată între poartă (“Purzenthor”) şi  Dealul Cetăţuii se numea “ante portam Porticam”. Două străzi numite “Infra portam” şi “Infra portam ascendendo” sunt menţionate şi în registrele cartierului Petri.
Planul capelei Sfântul Leonhard de pe Tâmpa
(Köpeczi Sebestyén József apud Gustav Treiber şi Alfred Prox)


4. În registrele vigesimale din 1503, la subtitlul “Sequuntur Moldavienses et Transalpinenses” vedem că  cei 36 de negustori transalpin vin din 8 aşezări româneşti: 11 din Thorschor (Târgşor), 8 din Girghitz (Gherghiţa), 6 din Kompolong (Câmpulung), 4 din Thargovistia (Târgovişte), 3 din Bukurest, 2 din Stoynest (Stoineşti-Buzău), 1 din Bossow (Buzău) şi tot 1 din Albanest (Albeşti-Ialomiţa), deci se profilează “drumul mirodeniilor”, Braşov - Câmplung – Târgovişte – Târgşor – Buzău – Brăila - Chilia

Valoarea vamală (40-55 fl/ majă) totală a piperului adus pe piaţa din Braşov de negustorii transalpin, în anul 1503,  a fost de 25.043 fl şi 40 ½ asperi.

1 massa/ majă = cca 55,58 kg, 1 quartale = ¼ majă


5. Conform registrelor vigesimale, în 1503 Hermann Teisz a avut un volum de marfă văndută de 842 de blănuri şi 543 de cuţite, iar Peter Schwarz a importat, printre alte mirodenii, 38 măji de piper.
Scrisoarea archiepiscopului de Strigoniu către Kaspar Kraus, judele Braşovului, privind dărâmarea capelei Sfântul Leonhard. Viena, 18 martie 1455 (Arhivele Statului Braşov, colecţia Fronius, U 485 / 1 22)

Oraşul, ne mai având fonduri pentru întreţinerea capelei de pe Tâmpa, solicită şi primeşte aprobare pentru dărâmarea lăcaşului, cu condiţia ca în biserica parohială să fie ridicat un altar dedicat Sfântului Leonhard.

 Sigiliu vamal de plumb, descoperit la Tâgşorul Vechi (cIMeC)

Câteva nume de negustori transalpini şi moldoveni din registrele vigesimale din anul 1503.


-Import piper Moldova-
   Numele negustorului/ oraş
 Valoare vamală
Nicula de Schutschawa
   466 fl 37 asperi
Andrica de Moldavia
   100 fl
Vartan de Schutschawa
   281 fl 10 asperi
Hannusch de Moldavia
   706 fl 20 asperi
Yuanus de Schutschawa
   518 fl   5 asperi
Magradytsch de Schutschawa
   358 fl 30 asperi
Martin de Schutschawa
    273 fl

-Import piper Transalpina-
    Numele negustorului/ oraş
Valoare vamală
Gogosch de Thergovistia
 1350 fl 25 asperi  
Myhayl de Bukurest
   319 fl
Sombatin de Girghitz
 2451 fl 33 asperi
Michne Costandin de Bukurest
   599 fl 48 asperi
Mihalco de Thergovistia
 2802 fl
Dimitro Albul de Thorschor
 1790 fl 33 asperi
Stanislav de Thorschor
 1198 fl 10 asperi
Radul de Stoynest
   764 fl
Stoyka Gunzka de Kompolong
 1353 fl
Radul Manela de Thorschor
 1299 fl 15 asperi
Stan de Thorschor
   524 fl 20 asperi
Bomsilla/ Nagzul de Kompolong
 3608 fl
Vasy Roscha de Girghitz
   579 fl 10 asperi
Albasch de Thorschor
 1137 fl 40 asperi