marți, 19 iunie 2012

.....ÎN ACTE ŞI DOCUMENTE


Ruinele de la Chelmac I.


La est de Lipova, pe malul sudic al Mureşului, în apropierea comunei Chelmac se mai pot vedea şi astăzi urmele abaţiei benedictine Eperÿes precum şi ruinele unei mici castel-cetate, ridicat probabil de familia Patoch de Eperies alias de Iregd, atestată acolo în secolul al XVI-lea.



Mureşul la Chelmac (înainte de regularizare a cursului râului, desen: Emanuel von Breüning, 1784 – MOL, S 12 Div XIII No 0052)

Despre mănăstire informaţiile rămase sunt foarte sărace. Nu cunoaştem nici anul înfiinţării, nici patrocinul abaţiei. Ce este cert este faptul că în anul 1177 funcţiona deja, şi pământurile sale erau în imediata vecinătate a posesiunilor prepoziturii şi capitlului din Arad.




Ruinele de la Chelmac în harta Iosefină


1405. La cererea custos-ului Blasiu, capitlul de Cenad transcrie din privilegiul regelui Béla al III-lea către capitlul Aradului din 1177 partea referitoare la posesia Seg, (1) (MOL, DL 31121).

…habent metas cum nepotibus Valteri, super rippam Morisii, que vocatur Puc; inde cum terra ecclesie de Hudust, postea cum terra abbatis de Eperyes et sic protenditur versus septemtrionem usque ad collem et habet metas cum villa Desku; inde ad montem et sic versus orientem; et habet cum filiis ecclesie de Geled” – deasupra râului Mureş se hotărniceşte cu (pământul) nepotului lui Valter, ce se numeşte Puc, de aici cu pământul eccleziei de Hudus (Hodoş), apoi cu pământul abaţiei de Eperjes şi tot aşa se întinde spre nord până la deal şi se hotărniceşte cu satul Desku (Deszk, Ungaria), de aici până la munte şi tot aşa spre est, şi (se hotărniceşte) cu fii ecleziei de Geled…..(2)


1276. La cererea capitlului de Strigoniu regele Ladislau Cumanul transcrie actul regelui Andrei al II-lea. (Esztergomi Székesfőkáptalan Magánlevéltára, Ladula LXVI, fasc. I. Nr. 1)

În 1219, când regele Andrei al II-lea conferă capitlului de Strigoniu pământul numit Wynchy (Vinţu de Sus/ Unirea) situat “in Ultrasilvanis partibus” şi voievodul Neuke face introducerea în stăpânire, apare din nou numele abaţiei Eperjes.

Cuius terre prima meta progreditur ab eadem villa Wynchy et transit fluvium, qui dicitur Soust et fit prima meta in via iuxta metam ville Kuen, ville videlicet Sancti Regis...... et inde transit vallem et vicinatur cum ecclesia de Epres, et inde descendit ad sepulchrum sacerdotis Orod…. Et inde revertitur versus Morisium ad pratum Mycula et ibi sunt due mete, altera sancti Adalberti, altera de Eperies”……..Al cărui prim marcaj de hotar e acelaşi sat Wynchy, şi traversează râul numit Soust, şi primul semn de hotar se ridică către satul Kuen (Plăieşti), mai bine zis la satul Szentkirály (Sâncraiu).. de unde, peste vale, către pământurile ecleziei Eperjes şi către cimitirul preoţilor arădeni (3)….Şi de acolo, cotind spre Mureş, pe pajiştea Mykula, unde există două semne de hotar, unul de Sânadalbert (azi, dispărut), altul de Eperjes.

 
În 1230 abatele mănăstirii Eperjes, aflat la Pannonhalma, a confirmat cu sigiliul său actul de fondare  a abaţiei de la Güssing (Pannonhalma, Főapátsági Levéltár, Capsa 18R)

Ultima informaţie despre abaţie datează din anul 1233. În cunoscuta diplomă a sării  (acordul de la Bereg) regele Andrei al II-lea conferă abaţiei dreptul la 3.000 de bolovani de sare.(5)

Absenţa informaţiilor documentare ulterioare ne îndeamnă să presupunem că abaţia a fost distrusă în timpul  invaziei tătare din 1241.  

Sigiliul abatelui mănăstirii Eperjes

Cercetările de teren au identificat şi locaţia mănăstirii medievale Eperies. Ruinele acesteia se află în intravilanul Chelmacului, nu departe de intrarea în sat. O parte din acestea au fost acoperite de construcţii recente de case şi anexe gospodăreşti doar un spaţiu restrâns a rămas liber. Ele se identifică în grădina şi curtea caselor de la nr. 18-21 din Chelmac.

Mănăstirea Eperies era situată la cca. 800 m S de vechiul curs al Mureşului din perioada medievală. Ea se poziţionează la 150 m S de digul de apărare al Mureşului. Zidurile bisericii au fost ridicate numai din cărămidă arsă aşezată în cant. Monumentul are din punct de vedere al soluţiei constructive o analogie foarte apropiată cu mănăstirea Khemenche, din apropiere de Igriş. Stabilirea planului bisericii este greu de realizat în acest stadiu al cercetării atât datorită construcţiilor moderne cât şi proprietăţii private, pe care este amplasată.
” (cIMeC, Rapoarte preliminare de cercetare arheologică)


…………………

1. Seg Şega, azi cartier al Aradului.

2. Mănăstirea Geled – azi dispărută, la vest de cartierul Gai

3. Prepozitura şi capitlul din Arad au avut posesiuni şi în Transilvania, în apropiere de Turda

4. Conform documentelor Neuka/Nevka/Leuka a fost voievodul Transilvaniei între anii 1219 şi 15 marte 1221. Probabil este una şi aceeaşi persoană cu Neucha, comitele de Bihor amintit de Registrul de la Oradea (no.244, 208)

5. Mănăstirea Igriş avea dreptul la 10.000, prepozitura şi capitlul din Arad la 2.000, mănăstirea Geled la 500, Bizere la 4.000, iar Bulci şi Cenad la câte 5.000 de bolovani de sare pe an.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu